Sari la conținut
AV Club Cauta Redactor Citește mai mult... ×
  • Revista audio video


    • bogdanozaurus
      Soundbar, to be or not to be sau pe romaneste, oare merita sa-mi iau sau nu ? Sincer sa fiu nu prea acordam atentie acestor echipamente dar incitat de articolul foarte interesant scris de Andi am inceput sa ma gindesc ca un soundbar poate fi o alternativa foarte buna si pentru mine. Desigur ca SONY HT-ST5000 (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000) pare interesant sau Samsung HW-K950 (https://www.samsung.com/ro/audio-video/soundbar-hw-k95/) pe care l-am ascultat putin si care m-a impresionat foarte tare sint produse excelente dar zona de pret 5500 - 6000 RON este cam ...hmmm. Exista si BOSE dar sint scumpe, daca cumperi bara, plus subwooferul plus satelitii ajungi la un pret mai mare decit cele doua modele pomenite mai inainte. Asa ca am preferat sa-mi indrept atentia catre produsele din zona 1500 - 1800 RON pe care sa le pot si testa. Din pacate cu toate reducerile in aceasta zona nu am gasit nimic care sa ma satisfaca, sunetul oferit nu era cu foarte mult mai bun decit cel al difuzoarelor TV-ului sau chiar mai prost. Voci gijiite sau pitigaite, bass bubuit sau lesinat, distorsiuni si hirsiituri ingrozitoare, daca le vreti pe toate le puteti gasii in zona de 1200 RON sau mai jos. E de neinchipuit pentru mine cum unii producatorii se pot compromite oferind produse atit de proaste incit daca ar fi dupa mine ar trebui duse direct la ghena. O singura exceptie, sigur ca or mai fi si altele dar eu nu le-am gasit si anume SAMSUNG HW-MS650 (https://www.samsung.com/ro/audio-video/soundbar-hw-ms650/HW-MS650EN/) aflat la promotie la 1450 RON dar acesta mai mult pentru muzica unde se descurca foarte bine si mai putin pentru filme unde nu reuseste sa ofere acel impact si energie necesare unui film de actiune, de exemplu in trailer-ul de la Aquaman, ditamai Momoa parea dupa voce mai degraba un contopist pitit in spatele biroului. Dar daca nu va intereseaza filmele cu roboti care se bat cu monstrii si vreti in schimb Mezzo, atunci HW-MS650 este o optiune foarte buna.

      Aseara trecind prin zona Mall Vitan am zis sa mai intru o data la Media Galaxy ca poate cine stie, o fi ceva nou si culmea, chiar erau noutati, doua modele de la JBL si anume un model 3.1 la 2200 si unul 5.1 la 3000. Cam mult peste buget dar hai sa testam. Il conectez pe cel mare la telefon, citeva melodii, citeva trailare si gata cautarile au luat sfirsit (noroc cu cardul cu 36 de rate) Transportul este o mare incercare daca nu esti cu un prieten (pachetul are vreo 20 de kg) dar cu ajutorul unui Uber-ist simpatic am rezolvat-o si pe asta. 

       
      Am citit undeva o remarca pe care o consider rautacioasa, si anume ca JBL ar fi BOSE al saracilor. Nu e chiar asa, JBL este o firma foarte respectabila, povestea  ei incepind in 1927 atunci cind James Bullough Lansing, unul dintre pionierii industriei audio americane,  impreuna cu partenerul sau, afaceristul Ken Decker, infiinteaza firma Lansing Manufacturing Company. Peste citiva ani cei de la MGM nemultumiti de solutiile pe care le aveau la dispozitie le solicita sa creeze niste boxe mai bune pentru cinematografele lor si astfel apar Shearer Horn, boxe extrem de apreciate in industrie si ulterior premiate de catre Academy of Motion Picture Arts and Sciences. Dupa decesul lui Ken Decker, apar problemele financiare si firma este preluata de catre Altec Service Corporation si rebotezata Altec Lansing. In 1946 Lansing paraseste Altec Lansing si infiinteaza o noua firma care dupa mai multe rebrenduiri primeste numele de JBL dupa initialele fondatorului. In 1949 Lansing moare iar firma este vinduta in 1969 lui Sidney Harman. JBL isi pastreaza insa identitatea si produce de-a lungul anilor multe modele de boxe emblematice colaborind cu nume foarte mari din industriile muzicala si a spectacolelor. Astazi JBL face parte din grupul Harman (a SAMSUNG Company pentru cine nu stia) si este compusa din doua divizii, una pe zona Consumer si cealalta pe zona Pro si daca produsele din zona consumer poate nu sint tocmai pe placul audiofili hardcore cele din zona PRO sint extrem de apreciate in branse.
       Dar e timpul sa va prezint produsul, numit simplu JBL Bar 5.1.  Desfacind pachetul gasim bara, satelitii si imensul subwoofer, toate foarte bine impachetate si protejate, plus o cutie plina cu accesorii, un cablu HDMI, unul optic, unul jack/jack si doua de alimentare mult prea scurte din pacate, kituri pentru montarea barei si satelitilor pe perete, exista si un tipar de hirtie care sa va ajute la treaba asta . Instalarea a fost foarte rapida, toate se conecteaza si functioneaza instant fara bataii de cap, plug and play cu adevarat. 

      Bara are dimensiunile de 918x93x58 si este indeajuns de ingusta ca sa nu acopere senzorul telecomenzii la majoritatea televizoarelor. Aspectul este elegant, pe partea frontala aflindu-se logoul firmei si display-ul plasat discret sub grila iar pe partea superioara se afla patru butoane, pornire , sursa si volum + si -. Posibilitatile de conectare sint destule, 4 porturi HDMI, intre care trei pentru intrare si unul out/ ARC, compatibile 4K HDR, o intrare optica si una analogica (jack 3,5), un conector USB prin care putem asculta muzica de pe un stick si evident ca nu putea lipsi si conectarea Bluetooth. Difuzoarele sint de 2, 25" si 1,25" cite o pereche pentru fiecare din cele trei canale frontale.

      Satelitii wireless  au aceiasi sectiune ca si bara si o lungime de 165 mm si se ataseaza magnetic la capetele barei principale, avind cite un difuzor de 2,25" . Incarcarea dureaza aproximativ 3 ore si se face doar cind sistemul este in standby iar autonomia specificata este de 10 ore. Totusi nu este cazul sa va ingrijoarti ca poate in timp nu o sa mai tina bateriile, pot fi incarcati/alimentati printr-un banal incarcator micro USB.  Pentru a economisi energia dupa 10 minute de inactivitate intra automat in standby iar pentru reconectare este necesar sa fie apasat un buton pe fiecare satelit. In partea din spate se poate monta o piesa rotunda cu care se pot agata de consola de pe perete sau de pe standuri ori pot fi pur si simplu asezati pe cotiera canapelei. Dar despre pozitionarea lor o sa va spun mai incolo.  

      Subwoofer-ul este tot wireless si este impresionant, masoara 440x305x305 mm, cintareste 13 kg si este dotat cu un difuzor de 10" pozitionat inspre podea, portul fiind in partea din spate unde se mai afla conectorul de alimentare si butonul de Pairing.
       Telecomanda este eleganta, combinind plasticul mat cu cel lucios iar principalele butoane sint in relief usurind folosirea pe intuneric. Sistemul insa poate fi configurat sa lucreze  cu majoritatea telecomenzilor televizoarelor. 


      JBL Bar 5.1 accepta standardele Dolby si DTS dar ofera si citeva preset-uri pentru principalele scenarii, Standard, Cinema, Music, Sport, Voice, existaind in paralel si un Night Mode. O alta caracteristica interesanta este Soundshift, practic dintr-un singur buton putem comuta instant intre sunetul de la TV si bluetooth, util in cazul enervantelor pauze publicitare. Avem si posibilitatea de calibrare care se face foarte simplu si rapid, microfonul special fiind inclus in pachet. Acesta se introduce intr-o mufa de pe laterala din dreapta, se pozitioneaza undeva unde o sa fie urechile noastre, se apasa un buton pe telecomanda si apoi avem la dispozitie citeva secunde ca sa disparem din peisaj. Sa mai precizez ca satelitii trebuie sa fie asezati pe locul pe care l-am stabilt pentru ei si ca dupa reincarcare trebuiesc pusi in acelasi loc iar daca ne vine ideea sa le schimbam locul calibrarea trebuie reefectuata ?
      Si acum despre sunet. Evident ca fiind vorba de un soundbar subtire difuzoarele sint mici avem o oarecare lipsa a mediilor pe muzica dar situatia nu este chiar atit de tragica incit sa ne faca sa renuntam sa ascultam muzica pe el. Am constatat ca daca plasez cei doi sateliti in lateral si un pic in fata, asa cum se vede in poza sunetul devine mult mai bun, scena capata dimensiune si detaliile apar ca prin minune. Subwooferul nu este chiar discret si in functie de albumul ascultat poate fi necesar sa fie atenuat sau accentuat dar asta nu insemana ca avem o bubuiala continua gen Lojitec. Este neaparat necesar sa nu uitam sa setam sistemul pe modul Music. Daca vrem sa ascultam seara muzica in surdina, chiar activind night mode calitatea nu va fi buna. Insa ascultind ziua la volum normal vom avea parte de o experienta placuta. Redarea vocilor este foarte reusita, am ascultat cu mare placere citeva fragmente de pe "Entre Cada Palabra" al Martei Gomez si "My Live Stories" al Susanei Wong, am trecut apoi la Fata din Ipamena in versiunea lui Oscar Peterson unde subwooferul s-a integrat bine, la fel si pe "Alone Toghether" sau "This Autum" ale lui Chet Baker unde dialogul dintre trompeta sa si contrabass a fost foarte convingator. Trecind la rock s-a descurcat bine cu Dire Straits "So Far Away" si "Money for Nothing" ca si cu"War Pigs" al celor de la Sabbath insa si-a aratat limitele la "Kashmir" - Led Zeppelin sau la "Don`t Cry"- Guns N` Roses. Si la clasica rezultatele au fost amestecate. Albumul "Fire and Ice - Sarah Chang cu Filarmonica din Berlin a fost o surpriza placuta ca si Concertul nr 2 pentru Mandolina de Vivaldi  - I Solisti Veneti dar lucrarile mai complexe cu pian sau Carmina Burana nu au sunat chiar grozav.
      Insa pina la urma nimeni nu-si ia soundbar ca sa asculte Concertele Brandenburgice asa ca sa vedem cum se descurca la filme. Ei bine se descurca de minune. O data facuta calibrarea experienta este foarte placuta, sunetul este puternic, dinamic scenele de actiune sint foarte bine sustinute. Cum am mai spus, vocea e unul din punctele forte, de exemplu in "Virus" puteam intelege perfect dialogurile, chiar daca in fundal se aude zgomotul unor motoare puternice. In "Baby Driver" intr-o scena cu un schimb intens de focuri s-au putut diferentia clar sunetele produse de diferitele tipuri de arme. Un alt test trecut cu nota mare a fost scena lansarii Jaegerului in Pacific Rim, avem muzica de fundal si tot felul de dispozitive hidraulice si mecanice, valuri, elicoptere, voci la megafoane, toate se aud clar si distinct. Trecind la chestii mai romantice The Greatest Showman - Rewrite the stars, una dintre cele mai frumoase scene din filmele musical a reusit sa-mi transmita emotia pe care a dorit-o regizorul, la fel cum Dancing Queen din "Mamma Mia 2" transmite atita exuberanta incit ar putea sa-i ridice moralul chiar si lui Grinch. Dar si aici avem tips and tricks, daca sinteti abonati la DIGI trebuie sa selectati din meniul televizorului pista potrivita, default avem 2ch stereo insa in cele mai multe cazuri este disponibila si pista Dolby, vedeti poza atasata. Evident cind avem la dispozitie sunet  Dolby sau DTS rezultatele sint cu mult mai bune decit atunci cind sistemul face upsampling de la 2.0 la 5.1. Nu stiu cum o fi la UPC sau la altii, dar poate ne explica careva pe forum. 

      Ca orice lucru are si parti mai putin bune, sint probleme la pairing pe bluetooth, nu se cere autorizare si odata imperecheat cu un dispozitiv greu il mai cuplezi cu altul. Adica daca vecinul tau e rau intentionat sau nepriceput poate sa-ti faca mari necazuri. Alte hibe sint legate de comutarea surselor, cum nu exista buton dedicat pentru fiecare daca vrei sa ajungi la AUX treci prin toate cea ce duce uneori la schimbarea modului Audio la Tv, de asemenea daca este selectata sursa HDMI ARC sistemul iese singur din standby in scurt timp chiar daca televizorul este oprit, solutia fiind sa fie selectata sursa AUX si apoi oprit sistemul.
      Concluzii. Fara a avea pretentia de a devenii sistemul audio principal din casa JBL Bar 5.1 este o solutie demna de luat in seama pentru cei care doresc o experienta mai buna in fata televizorului si care din diverse motive nu doresc sa achizitioneze un receiver si un sistem de boxe separat. Muzica poate fi ascultata in conditii decente sau chiar bune in functie de inregistrare iar la vizionarea filmelor ne putem bucura din plin de un sunet de calitate. Cu plusurile sale importante si fara a uita cele citeva minusuri JBL Bar 5.1 se ridica peste multe produse similare oferite de alti producatori. Pretul nu este chiar mic dar daca tinem cont de calitatea oferita si de facilitati sau de WAF-ul ridicat datorat elegantei si lipsei firelor eu consider ca este o afacere buna. 
      PS: 
      In timpul testelor subwooferul se afla in pozitia din prima fotografie, dupa ce am facut rost de un cablu de alimentare mai lung am reusit sa-i gasesc o pozitie mai buna si anume lipit de peretele din dreapta cu portul orientat in fata. Aceasta schimbare a avut un efect magic, subwooferul integrindu-se total, pur si simplu dispare complet ca o sursa de sunet separata , bassul parind ca vine de peste tot si de nicaieri. Led Zepp nu a mai sunat prost iar Diana Krall - Live in Paris si TDSOFM au fost WOW. In mod ciudat dupa aceasta schimbare si o noua recalibrare pentru muzica cel mai bun preset devine...Sports.  E de la sine inteles ca imbunatatirea se simte si la filme.
      Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
       
       

    • Concurs AV Club

      De dinica, în Diverse.

      Castiga cu AVClub si Meze Audio o pereche de casti audio premium. AV Club este singura revista din Romania dedicata pasionatilor audio-video. 
      Castile oferite ca premiu se numesc 99 Classics si sunt varianta Walnut Gold. 
      Ce ai de facut:
      1. Apasa butonul de LIKE pe paginile  AV Club si Meze Audio.
      2. Scrie un comentariu in interiorul postarii concursului, cu TAG catre prietenii tai, cu care iti doresti sa asculti muzica la aceste superbe casti audio.
      3. Castigatorul va fi extras pe 31 ianuarie cu ajutorul https://www.random.org/
      4. Este permisa o singura participare per cont de facebook.
      * Pentru a participa la concurs ai nevoie de cont pe facebook. 
      * Ca sa puteti castiga premiile trebuie sa indepliniti conditiile de participare. Daca nu le indepliniti, nu puteti castiga.
       
      Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
       
       
       


    • În acest test vom supune la grele încercări un DAC foarte popular și anume IFI Micro iDSD Black Label Edition (https://ifi-audio.com/products/micro-idsd-bl/).
      iFi pare, așa, o firmă simpatică, ce se străduiește să ofere scule cu adevărat audiofile la prețuri pe care și le permit audiofilii cu buget limitat. Ceva în genul NAD. Adică o firmă cinstită, care oferă un raport preț/calitate extrem de ridicat. Și chiar este! Doar că nu e „mică”. iFi este o divizie a companiei ultra-high-end Abbingdon Music Research. Iar cei de la iFi au vânzări colosale cu DAC-urile lor. Partea bună, de fapt foarte bună, este că produsele iFi conțin multă tehnologie care este folosită și în produsele high-end AMR, pe care puțini și le permit. Cu alte cuvinte, dacă vrei să guști un AMR, îți iei un iFi.
      Prima dată am făcut cunoștință cu un produs iFi prin intermediul unui foarte mic DAC iFi nano iDSD. Care mie mi-a depășit toate așteptările, cu un sunet foarte suav, ușor dark, „cu  înalte estompate” cum ar spune unii obișnuiți cu sunetul bumtzi-bumtzi, cu dinamică, adâncime, practic niște caracteristici pe care nu le mai găsești în acest preț, la care cele mai multe scule sună strident, cu înalte accentuate, pentru a-i impresiona pe cei neștiutori.  În plus, se descurca nativ (și repet: NATIV) cu toate formatele: PCM, DSD, DXD, MQA.
      Așa că am fost foarte curios să testez un alt iFi, ceva mai sus pe scara valorică.
      Arma secretă a celor de la iFi este Thorsten Loesch, un inginer care s-a format în vechea Germanie de Est, încă din copilărie fiind foarte nemulțumit de modul „tinny” în care pickup-ul familiei reda vinilurile. Chinuit de dorința de a îmbunătăți sunetul pe care îl asculta și fascinat de modul în care tehnologia putea îmbunătăți redarea, înființarea AMR/iFi a fost un pas mare nu doar pentru el, ci  și pentru restul audiofililor care pot profita acum de talentul și dedicația lui. Pentru că talentul e talent și nu poate fi ținut în frâu. Loesch s-a pus pe treabă și, dacă în cazul AMR costurile de producție nu erau o problemă, cu iFi a încercat de fiecare dată să ofere ceea ce se putea mai bun într-o anumită limită de preț.
      Thorsten este un mare avocat al DSD-ului. De fapt, greșesc, nu al DSD-ului per se, ci al redării native a unui anumit format. „Fără conversie” pare a fi deviza lui.
      iFi micro iDSD BL este o evoluție a modelului iFi micro iDSD. Cu versiunea Black Label, Thorsten spune că a făcut un upgrade major la componentele incluse.
      Este folosit un clock Femto, de mare precizie (AMR Master Global Timing) folosit și în sculele high-end AMR. Secțiunile de alimentare și etaj analogic au fost complet revizuite. Amplificatoare operaționale noi, bazate pe cupru și aur. Condensatoare Os-Con de la Sanyo (își mai aduce cineva aminte de vechiul termen care circula pe forumurile de la noi – „osconizare”?). Aceeași condensatori sunt folosiți și în playerul CD-77 Reference Class de la AMR. Recent, cei de la Panasonic, într-o mișcare inteligentă, au ales ca, pe lângă resuscitarea firmei cult Technics, să resusciteze și producția de condensatori os-con (organic solid) miniaturali, astfel încât cei de la iFi au putut să achiziționeze cât mai multe stocuri, chiar dacă aceștia sunt de aproximativ 10 ori mai scumpi decât condensatorii uzuali.

      Mult mai dificil pentru cei de la iFi a fost găsirea unui convertor digital-analog care să lucreze nativ cu toate formatele. Thorsten a reușit să aibă acces la ultimul cip dac produs de divizia Burr-Brown Japonia, „cântecul lor de lebădă”, după cum spune el, numindu-l „True Native DSD/PCM chipset ” (DSD1793 în configurație dual mono - bănuiala mea, neconfirmată, este că acest cip dac este o variantă a renumitului PCM/DSD1795, specificat de Burr-Brown ca fiind un cip 32 bit/192 kHz - însă s-a descoperit (în special de către diverși diy-eri) că acesta poate lucra foarte bine până la 768 kHz. Repet, e doar o bănuială.)
      Pe scurt, în această versiune Micro iDSD sunt folosite doar componente true-audiophile și e de apreciat că cei de la iFi au reușit să mențină un preț accesibil fiecărui audiofil.
      Nu vă voi plictisi cu toate funcționalitățile acestui iFi, deoarece ele sunt deja cunoscute, populare, iar cei de la iFi sunt foarte activi în mediul online, pe diverse forumuri, explicând de-a fir a păr toate tehnicalitățile acestui DAC și răspunzând în mare tuturor nelămuririlor utilizatorilor. Voi încerca să aprofundez mai mult sunetul.
      Ca design exterior, iFi-ul este foarte bine construit, într-o nuanță de negru satin, cu imprimări orange, însă deși are dimensiunea unui smartphone mai mare, este totuși un DAC mai degrabă transportabil, decât portabil: fiind construit din metal dur, este destul de greu pentru a fi cu adevărat portabil, nu prea văd pe nimeni mergând în buzunarul de la pantaloni cu el, poate eventual în buzunarul de la rucsac.

      Deși iFi Micro iDSD BL include un foarte bine lucrat amplificator pentru căști, de această dată l-am testat doar ca DAC, urmând ca poate în viitorul apropiat să îl testez și cu o pereche de căști de top.
      Pentru conectarea la laptop am folosit cablul USB stock furnizat de iFi, care pare decent alcătuit, căruia i-am adăugat un miez de ferită. Deși iFi furnizează inclusiv un cablu RCA în pachet, am preferat să folosesc un foarte avansat și superb interconnect XLO UltraPlus (http://www.xloelectric.com/ultraplus.html), pentru transparență și neutralitate maxime. E un mare avantaj faptul că Micro iDSD BL e prevăzut cu ieșiri RCA, deoarece pot fi folosite interconnecturi serioase pentru el, nu ca în cazul altor producători care folosesc uneori ieșiri de 3,5 mm inclusiv pentru line out (Chord, I am looking at you…), fiind foarte dificil de găsit un interconnect cu adevărat bun în acest caz.
      Am testat iFi prin intrarea USB, folosind JRiver sau Foobar ca player, atât cu PCM, cât și cu DSD sau chiar MQA.
      În plus, am testat iFi-ul cu diverse sonorități, de la metal extrem, la ultimul album al lui Roger Waters (Is this the life we really want?) și până la Inelul Nibelungilor al lui Wagner sub bagheta lui Georg Solti, „cea mai bună înregistrare a tuturor timpurilor” după opinia celor mai avizați critici (http://www.theabsolutesound.com/articles/wagner-der-rings-des-nibelungen/).
      Ce doresc eu de la un DAC al prezentului? În primul rând transparență totală. Apoi soundstage, și vreau soundstage în adâncime, vreau să dispară peretele din spatele boxelor, foarte multe scule ieftine pot produce un soundstage mare pe lățime, dar pe adâncime e mai greu și am observat că rezoluția unui DAC este direct proporțională cu adâncimea scenei pe care o produce. În acest secol nu doresc să aud vreo urmă de „procesare” cât de mică. Nimic sintetic. Naturalețe și realism. Trăim într-un secol în care să ceri așa ceva unui DAC de 500 de euro nu este deloc deplasat, ba este chiar extrem de rezonabil. Da, acum vreo 10 ani era dificil spre imposibil să ai așa ceva de la o sculă până în 500 de euro, dar nu cu avansul tehnologic de acum. Și încă ceva: în general digitalul ieftin (sincer, nu pot găsi o expresie mai bună aici…hai să zicem digitalul care nu este lucrat cum trebuie, pentru că poate fi și scump) tinde să imprime o anumită nuanță de „glare”, de patină sticloasă unei înregistrări. Mulți cred că aceasta se găsește în înregistrare. Nu, din păcate ea este imprimată de o sursă mediocră. De prea multe ori avem tendința de a da vina pe înregistrare, doar pentru că sursa noastră nu este capabilă să clarifice ce se află în acea înregistrare și să o prezinte coerent. Înregistrările sunt mult mai bune decât cred cei mai mulți, chiar și așa cu „loudness” cum sunt considerate ele, mai ales înregistrările făcute în acest mileniu.
      Am inițiat testul cât se poate de violent, cu ultimul album Deicide, Overtures of Blasphemy , în versiune hi-resolution 24 bit/44 kHz, pe ideea „Dacă bietul iFi se sperie și face un terci din înregistrare, am terminat cu el”. Hmm…, iFi nu s-a speriat, ba chiar din contră, a prezentat înregistrarea într-un mod extrem de focalizat, a ținut-o perfect sub control, cu vocea lui Glenn Benton perfect detașată de restul membrilor, astfel încât să nu pară că ar cânta călare pe baterist, așa cum prezintă înregistrarea destul de multe alte surse. De-a lungul înregistrării totul a fost prezentat consistent și coerent, fiecare instrumentist perfect delimitat, cu un sunet cât de poate de realist al chitarelor și cu vocea profundă și sălbatică a lui Benton foarte bine reliefată, însă fără a domina scena. Chitarele acordate în E sunt destul de greu de reprodus realist, cei care frecventează concertele de metal și pot face o comparație cu ce ascultă acasă, știu la ce mă refer. Reproduse incorect pot crea o senzație ca și când ai încerca să tai o țeavă cu un bomfaier din plastic. Reproduse corect, bomfaierul trebuie să fie din fier.

      Ultimul album al lui Roger Waters, Is This the Life We Really Want? , tot în versiune hi-resolution 24 bit, are o dinamică rezonabilă și, după părerea mea, o producție extrem de bună. Waters a apelat la ajutorul lui Nigel Godrich, care a făcut o treabă cât se poate de bună deși, la cât de „tiran” este Waters, nu știu cât din înregistrare reprezintă mâna lui Godrich și cât mâna lui Waters. Probabil mâna este a lui Godrich, dar sub „atenta îndrumare” ( a se citi „indicații prețioase”) a lui Waters. Nu sunt deloc de acord cu opiniile politice ale lui Waters din ultima perioadă, dar omul e un geniu și știe să scrie un album. Mulți nu îl mai pot asculta acum pe Waters doar pentru că este împotriva lui Trump: numai puțin, people, Waters este de o viață împotriva tuturor! Acesta este Waters. Un geniu divizat între muzică de geniu și opinie socială. Spre deosebire de Gilmour, la care totul este muzică.

      Să revenim la modul în care iFi Micro iDSD Black Label reproduce acest album. Vă spun sincer, la prima redare nu am putut nota nimic despre sunet, am fost atât de acaparat de muzică încât a trebuit să îl mai ascult o dată. Nici a doua oară nu a mers, din nou am fost luat de val cu albumul și am uitat că trebuie să analizez sunetul. De ce vă spun toate astea? Ca să înțelegeți cât de muzical și realist prezintă iFi acest album.
      Folosind JRiver ca player, am încercat și un upsampling la DSD256 (atenție, iFi lucrează chiar și cu DSD512, asta pentru cei care aveți calculatoare foarte puternice. Credeți că un joc precum Crysis X vă solicită procesoarele? Încercați un upsampling la DSD512…). Așa cum se cuvine DSD-ului, scena a căpătat adâncime, iar fundalul a devenit mai „negru”, sound-ul fiind mai lichid și mai mătăsos. De exemplu piesa „Bird in a Gale” a fost redată atât de muzical și realist încât m-am lăfăit în mai multe repeat-uri, pur și simplu nu mă săturam de naturalețea iFi-ului. Acesta este un DAC caracteristic secolului în care trăim! -: realism, realism și iar realism.
      Nu vă mai plictisesc cu toate înregistrările testate. Au fost multe. Știți cum e aia: Prea mult sunet bun,  prea puțin timp? …
      Trecând la „cea mai bună înregistrare a tuturor timpurilor", Inelul Nibelungilor dirijat de Solti, aici lucrurile sunt clare de la început: pentru că încă de la început Preludiul din The Rhinegold trebuie să sune ca o muzică din spațiul etern, cosmică. Atemporală. E un anumit feeling în acel preludiu compus de Wagner și aranjat de Solti, care te transpune și îți dă de înțeles că vei avea de-a face cu ceva peste înțelegerea omului simplu. E o anumită cadență, un anumit tempo acolo și fiecare abatere de o microsecundă sau cea mai mică urmă de procesare în sunet, care te poate aduce cu picioarele pe pământ făcându-te să te gândești „ah, e o înregistrare”, poate ruina totul. Nu știu dacă și de câte ori ați ascultat voi această înregistrare, dar vă pot spune că e greu pentru o sursă să redea acel feeling atemporal și spațial. O face iFi? Da și, de fapt, înainte să pun înregistrarea știam că iFi nu va avea nicio problemă, deoarece are o neutralitate fantastică (Aici trebuie să fac totuși o paranteză: să dăm Cezarului ce e al Cezarului, acest lucru se datorează și uluitorului interconnect XLO UltraPlus. De exemplu, la un moment dat, am pus un interconnect banal Hama care, deși din seria de cinci stele Performance, și-a imprimat propria amprentă asupra sunetului, lucru interzis unui interconnect bun – deci atenție ce interconnect folosiți pe iFi, acesta este un DAC rezolut, transparent, nu îl obstrucționați cu cabluri ieftine).
      Deci, everything is allright in heaven, nu? Nici chiar așa. Ce mi-aș fi dorit în plus de la iFi: trei lucruri: în primul rând, a doua caracteristică de pe lista mea de caracteristici importante, și anume: adâncime. Nu pot spune că iFi nu are adâncime, dar am auzit o adâncime scenică ceva mai mare la alte DAC-uri în aceeași gamă de preț. Apoi: poate ceva mai mult rafinament, în special în zona înaltelor, unde iFi pare să simplifice într-o oarecare măsură lucrurile, și asta în toate cele trei poziții ale filtrului: Standard, Minimum Phase și Bit Perfect. Eu apreciez un sunet ceva mai sofisticat în zona înaltelor. Atenție: nu pronunțat, ci sofisticat. Apoi: ceva mai multă vitalitate. În special în cazul metalelor extreme și a muzicii clasice. iFi are o tonalitate cât se poate de naturală și realistă, dar uneori am simțit o oarecare lipsă de vitalitate, aș fi avut nevoie de ceva mai multă „vână”, de ceva mai multă intensitate. iFi are o anumită tendință de a imprima prea multă delicatețe unor înregistrări care chiar nu au nevoie de așa ceva. Însă  aici am intrat deja pe teritoriul zicalei „a găsi nod în papură”, cu alte cuvinte probabil că destul de puțini utilizatori vor simți nevoia de mai multă intensitate la un album Deicide, ba chiar cred că cei mai mulți se vor ascunde sub masă atunci când iFi-ul se va pune pe redat Legion, de exemplu.
      Concluzie 
      iFi Micro iDSD, deși are un preț cât se poate de rezonabil, nu este un DAC pe care să îl vâri într-un sistem mediocru doar ca să poți spune că asculți și tu ultimele formate, gen MQA sau DSD. Nu. iFi este un DAC care își merită locul într-un sistem bine alcătuit, rezolut și transparent, beneficiind foarte mult de un interconnect cât mai bun.
      Nu vă zgârciți, acest iFi nu este un DAC obișnuit, Thorsten Loesch chiar a reușit să facă din acest DAC ceva deosebit. Cred că în gama de până în 1000 de euro, Micro iDSD poate concura lejer cu orice DAC și sunt convins că ar câștiga multe meciuri. Mai multe decât credeți.
      Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
       

    • Anul 2018 a fost un an special pentru HiFi-ul romanesc. Dupa foarte multi ani Romania are o revista dedicata pasionatilor audio-video, celor aflati in cautarea de produse HiFi de calitate, celor care s-au saturat de mediocritate unor firme dispuse sa investeasca exclusiv in marketing si mai putin in dezvoltarea unor aparate de calitate.
      In articolul de astazi incercam sa va prezentam cateva produse audio-video despre care am scris in revista si pe care le consideram a fi cele mai interesante. Fiecare produs din aceasta scurta lista va fi insotit de o scurta descriere a caracteristicilor si de un link catre articolul din revista.
      Televizoare
      LG OLED65B8PLA, este proiectat in Coreea de Sud si fabricat in Polonia acesta este un televizor OLED cu dimensiunea de 65 inch, model 2018, cu 8 milioane de pixeli, tehnologia Perfect Black pentru un contrast perfect, cel mai nou procesor de imagine Alpha 7, Dolby Vision, Advaced HDR by Technicolor, HDR10 Pro, HLG Pro, Dolby Atmos, web OS, plus un design care iti taie rasuflare. Alegerea acestui model nu a fost simpla, pentru ca celelate doua mari companii producatoare de televizoare OLED au produse cel putin la fel de interesante. Sony si Panasonic au la randul lor modele de televizoare OLED excelente, insa am considerat ca diferentele vizuale / tehnologice nu justifica pretul mare al acestora. Articolul in care am analizat prestatia acestui televizor poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
      Sisteme Multicanal / Soundbar
      Sony HT-ST5000 este varful de gama si totodata cel mai scump soundbar fabricat de Sony. Este construit solid, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect si cu o bara de sunet de o finețe uluitoare. Dotat cu Dolby Atmos, wireles multi-room, Chomecast built-in, Spotify,compatibil sunet high-res, capabil sa restabileasca calitatea fisierelor comprimate folosind o tehnologie proprietara denumita DSEE HX. Sunetul are o scena masiva, este natural si plin de forta, creaza cu usurinta senzatia unei sali de cinema. Articolul in care am testat mai multe soundbar-uri poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
       
      Surse Digitale
      Auralic Aries G2 & Auralic Vega G2, este cel mai recent sistem de redare digitala fabricat si dezvoltat de firma Auralic este compus dintr-un transport / streamer digital si un convertor Digital / Analogic.
      Aries G2 este dotat cu toate tehnologiile necesare unui produs de top. Cele mai importante sunt: WiFi, Bit-Perfect Multi-Room, Tesla G2 -  hardware dedicat pentru procesarea sunetului, Lighting Link - este o conexiune 18Gbps bidirectionala, care profită de conectorii hardware de mare viteză de tip HDMI, pentru a oferi un nivel superior de control al transmisiei si pentru a permite transportarea datelor fara jitter, 2 ceasuri femto dedicate diferitelor tipuri de conexiune cu o valoare masurata de 72 femto, izolatie galvanica, Memory Catching, Gapless, compatibilitate DSD 512 si PCM 32 biti/384k.
      Vega G2 este un convertor D/A dotat cu facilitate de streaming. Pe partea de procesare acesta foloseste platform Tesla G1, ofera posibilitatea de a folosi mai multe solutii de filtrare digitala, foloseste chip DAC-uri Sabre cu un design specialial creat pentru Auralic, 2 ceasuri femto - cu o valoare masurata de 72 femto, izolatie galvanica, compatibilitate DSD 512 si PCM 32 biti/384k, iar pe partea de iesire a semnalului foloseste o tehnologie proprietara numita Orfeo. Sunetul oferit de aceasta combinatie a fost cu adevarat impresionant, a avut timing, a fost bine texturat, delicat, muzical, plin de culoare si viata, fara sa fie uscat / digital. Articolul in care am testat cele doua aparate poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
       
      Amplificatoare stereo
      Theseus este un amplificator integrat all in one fabricat de o micuta companie in Grecia. Inainte de a fi un aparat all in one, acest amplificator va ofera posibilitatea de a utiliza orice tub de putere, de la EL34 la KT 150, totul in clasa A. Asta inseamna ca puteti alege tubul cu sunetul pe care il preferati. Amplificatorul functioneaza in varianta trioda sau pentoda ultraliniar si are o putere de 25 wati clasa A. Theseus este dotat cu trei intrari de linie, o intrare fono MM cu preamplificare RIAA si o intrare digitala USB pentru un DAC-ul intern capabil sa decodeze fisiere audio pana la 24 biti / 96 kHz. De asemenea are si o iesire pentru casti cu selectare high / low in functie de impedanta castilor. Sunetul acestui amplificator in combinatie cu o pereche de boxe Focal 1038 BE a fost extraordinar. A avut culoare, dinamica, muzicalitate si a prezentat o coerenta incantatoare. Articolul in care am testat amplificatorul poate fi citit folosind linkul din imaginea urmatoare.
       
      Cabluri interconect / boxe
      Vicol Audio High Density este un cablu de boxe excelent la un pret accesibil. Cablul este dezvoltat asa incat sa minimizeze efectul de proximitate si deteriorarea semnalului din cauza efectului numit 'skin effect'. Fiecare cablu este o combinatie de 6 fire izolate cu matase. Fiecare fir este o combinatie a mai multor fire subtiri de cupru OFC complet izolate. Fiecare fir este rotit intern pentru a minimiza efectul de proximitate. Acesta este un cablu cu un noise floor foarte scazut. Din acest motiv dinamica creste si reuseste sa aduca echilibru si coerenta intr-un sistem audio stereo. Pentru acest produs nu exista in acest moment un articol, dar va exista foarte curand.
      Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
       

       
       

    • In anii  ’60 - ’70 amplificatoarele cu lampi (tuburi electronice) erau la mare moda printre pasionatii de audio HiFi. Sansele sa intalnesti un pick-up alaturi de un amplificator cu lampi erau foarte mari. Intreaga filosfie de sunet din acei ani era reprezentata de acest mix. De atunci au trecum mai bine de 50 ani, totusi, in ciuda credintei multora ca aceste aparate au disparut de mult, iata ca acestea coexista bine mersi alaturi de amplificatoarele considerate moderne. 
      Povestea acestor amplificatoare este legata de explozia HiFi-ului, de momentul in care oamenii au inceput sa caute un sunet de calitate, ceva care sa depaseasca un simplu radio cu lampi. O buna parte dintre pasionatii HiFi considera sunetul acelor amplificatoare ca fiind ’dulce ’, cu ’bas moale’, sau ’prea cald’. Dar oare cum o fi acest sunet in zilele noastre? Sa fi ramas sunetul pe lampa la fel ca in acei ani, sau a devenit unul modern, dinamic, cu bas solid, cald atat cat trebuie, pentru a oferi ascultatorului placere muzicala si sunet corect.
      In articolul de astazi testam un amplificator integrat cu lampi produs de compania greceasca Tsakiridis Devices. Compania a fost infiintata in anul 1987 de un grup de ingineri pasionati cu o lunga experienta in producerea de aparatura audio in regim DIY. Dupa ce ani la randul au manufacturat asemenea aparate pentru prieteni, au hotarat sa transforme pasiunea lor intr-o afacere. Dupa cum vedeti, este povestea standard a majoritatii firmelor ce functioneaza in aceasta zona. Intai a fost pasiunea si mai apoi afacerea. Inca de la inceput, filosofia acestei companii a fost aceea de a produce  echipamente audio de inalta calitate cu un raport  pret/performanta foarte bun. Conform paginii oficiale de web, toate produsele sunt manufacturate in Grecia cu componente de calitate.

      Prezentare
      Theseus este un amplificator integrat care unifica mai multe dispozitive audio intr-unul singur. Inainte de a fi un aparat all in one, acest amplificator va ofera posibilitatea de a utiliza orice tub de putere, de la EL34 la KT 150, totul in clasa A. Asta inseamna ca puteti alege tubul cu sunetul pe care il preferati. Amplificatorul functioneaza in varianta trioda sau pentoda ultraliniar si are o putere de 25 wati clasa A. Theseus este dotat cu trei intrari de linie, o intrare fono MM cu preamplificare RIAA si o intrare digitala USB pentru un DAC-ul intern capabil sa decodeze fisiere audio pana la 24 biti / 96 kHz. De asemenea are si o iesire pentru casti cu selectare high / low in functie de impedanta castilor. Designul exterior aminteste de amplificatoarele cu lampi vechi. Carcasa este construita din tabla  groasa si este tratata termic pentru a se obtine o suprafata abraziva foarte rezistenta in timp. Pe partea frontala este montat un mic si cochet cadran rotund care masoara biasul, trei selectoare ’old school’ cu care selectam diferitele intrari de linie evidentiate cu un led verde, intrarea de casti, butonul de volum si butonul de pornire al aparatului. In spate gasim conexiunile pentru boxe de 8/ 4 ohmi, cele trei intrari de linie, intrarea de fono, doua iesiri si intrarea pentru DAC. 
      Sistem de test
      Sursa digitala: Yamaha CDS3000
      Amplificator: Thesesus 
      Boxe: Focal Electra 1038 BE
      Cabluri: interconect XLO UltraPlus UP1A, boxe – Vicol Audio High Density Cable


      Muzica de test
      Herbie Hancock – River: The Joni Letters
      Roger Waters – Amused To Death
      Janis Joplin – I Got Dem Ol’ Kozmic Blues Again Mama

      Sunet

      Am inceput auditia ascultand unul din albumele mele favorite de jazz, Herbie Hancock – River: The Joni LettersH. Imi place acest album pentru ca reuseste sa puna jazz-ul intr-o lumina noua, sa il faca accesibil si ascultatorilor mai putin obisnuiti cu genul acesta muzical. Prima melodie din album incepe intr-o nota usor melancolica. Sunetul pianului pare ca imbratiseaza ascultatorul,  apoi contrabasul umple camera cu intreaga lui greutate, cinelele intra si ele in scena discret, pregatind scena pentru vocea cantaretei Norah Jones. Muzica se revarsa cu toata puterea peste ascultator, se simte asemeni unui puzzle  urias imprastiat prin camera in mii de bucati. Toate aceste parti, in aparenta dispersate, formeaza un intreg muzical complet ce se infinge cu putere in ureche si suflet. Oricat am incercat sa continui testul meu, nu am reusit. Asa ca am renuntat si am asteptat cuminte terminarea intregului album fermecat de sunetul revarsat din boxe. Va spun sigur, combinatia dintre Theseus si Focal 1038 este ceea ce audiofilii numesc ’match made in heaven’.
      Roger Waters – Amused To Death, acesta este un album de rock progresiv cu care puteti sa va torturati sistemul audio de acasa. Dinamica lui este extraordinara si asta te face sa asculti permanent cu volumul ridicat. Cu asemenea inregistrari poti sa evaluezi daca sistemul tau este capabil de o dinamica reala, pentru ca exista o multime de pasaje muzicale in care sunetul explodeaza in boxe. Cu amplificatorul potrivit trecerea aceasta se va face respectand informatia de la sursa, pastrand detaliile curate, media deschisa, inaltele matasoase si basul perfect controlat. Daca amplificatorul nu reuseste sa stapaneasca boxele, atunci sunetul se va transforma intr-o herghelie de cai furiosi si zgomotosi. Va spun sincer, nu m-am asteptat ca Theseus, cu ai lui 24 wati in clasa A, sa poata stapani boxele Focal Electra 1038, totusi a reusit. Adevarat, nu totul a fost perfect, basul ar fi putut fi mai strans, spatiul 3D mai bine conturat, insa cu siguranta in fata mea am avut o scena stereo bine conturata, cu un sunet bogat in detalii si cu o prezentare dinamica coerenta. As numi acest sunet ca fiind unul  ’rock’.
      Janis Joplin – I Got Dem Ol’ Kozmic Blues Again Mama, aceasta inregistrare poate fi catalogata ca fiind una mediocra. Pe voce se aud distorsiuni, registrul dinamica este destul de limitat, alamurile au momente cand suna spart, etc. In ciuda acestor mici neajunsuri, pentru mine acesta este un album marturie, o fila de istorie muzicala, un moment suspendat in timp pe care putem sa il cercetam in detaliu. Ascultand acest album putem intelege o parte din munca inginerilor de sunet din acea perioada. Din experienta mea, va pot spune ca muzica din anii ’60 - ’70 suna extraordinar pe amplificatoare cu lampi. Nu va pot oferi o explicatie logica pentru aceasta concluzie. Posibil ca inginerii din acea perioada sa fi masterizat cu gandul la un sistem stereo format dintr-un pick-up, un amplificator pe lampi si o pereche de boxe cu difuzoare de celuloza. Dar sa ne intoarcem la muzica. Cu siguranta  acest amplificator are abilitatea de a recrea un eveniment muzical autentic. Vocea cantaretei Janis Joplin a fost bine texturata, plasarea muzicienilor in spatiu atent conturata, instrumentele de suflat pline de energie, cu inalte cristaline si medii luminoase. Basul a fost suficient de convingator, cu o tenta de usoara unflare. Pe ansamblu sunetul a fost euforic cu accente rubensiene.

      Concluzie
      Integratul Theseus a fost surpriza placuta a acestui sfarsit de an. Nu stiam nimic despre firma producatoare, iar cand am auzit ca este construit de o firma greceasca, am privit superior catre lampile lui. Alaturi de boxele Focal Electra 1038 a reusit sa ofere un sunet de calitate, muzical si detaliat. Are o usoara tendinta sa infloreasca media si inaltele, insa o face intr-un mod atat de placut, incat acest aspect se pierde in derizoriu. Cu un pret de vanzare in Romania de 9000 lei, indraznesc sa spun ca este o afacere buna.
      Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
       
       

    • Christmas Jazz Concert

      De dinica, în Muzica.

      Pe 14 Decembrie AV Club este partener  la ultimul concert de jazz al anului organizat la Copper's Pub. Cu aceasta ocazie oferim o invitatie de doua persoane. Cei interesati sunt rugati sa lase un comentariu in cadrul acestui articol cu numele complet. Vineri, 14 Decembrie, ora 10 AM, anuntam castigatorul. Invitatia va asteapta la intrare.
      Prezentare eveniment:
      In apropierea Craciunului, Madalina Petre Ioana si invitatii sai revin la Coppers cu un repertoriu inspirat de atmosfera sarbatorilor de iarna. Colinde romanesti rearanjate sau celebrele jazz carols vor prinde contur in mainile maestrilor: Man Alex -chitara, Albert Tajti - pian si Iulian Nicolau - tobe. Nelipsitele standarde de jazz precum si multe alte teme romanesti vor face deliciul unei intalniri de jazz, intr-o seara de vineri, in locatia voastra preferata. Va asteptam!
      Pret bilet 30 lei
      Rezervari: 0769 601111, 0787 655884


    • In luna Decembrie, membrii AVClub beneficiaza de reduceri daca cumpara produse de la cei doi parteneri ai nostri AVmall si HiFi Center. Ca sa puteti beneficia de aceste reduceri, trebuie sa faceti dovada faptului ca sunteti membru. Calitatea de membru se obtine in doua moduri. Va inscrieti pe forum si creati un user, sau apasati butonul like al paginii noastre de facebook. Voi alegeti ce preferati.
      Dupa ce ati devenit membru AVClub, puteti merge sa cumparati produsul dorit. Cand ajungeti in magazin, spuneti ca sunteti membru AVClub si faceti dovada acestui fapt. Cei de acolo vor verifica calitatea dumneavoastra de membru si va vor oferi o reducere pentru produsul cumparat. Spor la cumparaturi!
       

       

    • Astazi construim un streamer audio dedicat ascultarii de muzica la calitate audiofila cu un buget redus. Streamerul audio pe care il vom construi este dedicat utilizatorilor pretentiosi, celor aflati in cautarea unui computer audiophile bit perfect server via USB. Un streamer asemanator poate fi cumparat de la marile companii audio cu cel putin 1000 euro. Recomand acest streamer audio ca sursa pentru cei cu convertoare D/A cu intrare USB Asincron. 

      Componente hardware:
      ⦁    Mini pc NUC –  Gigabyte Brix GB-BPCE- 3350C,  acesta este dotat cu un procesor Intel Celeron N3350 construit in tehnologie de 14 nm, consuma 4 wati si nu are nevoie de o racire activa; lipsa unei raciri active face ca acest mini pc sa fie complet silentios. 
      ⦁    Hard disk SSD – Intel 545s Series 128 gb, are viteaza mare de citire si este complet silentios.  De acest SSD aveti nevoie doar daca doriti sa folositi PC-ul si in alte scopuri.  
      ⦁    Memorii laptop – Patriot 8 GB DDR3, 1600 MHz, kitul acesta ofera suficient spatiu suport pentru rularea activitatilor din procesor. 
      ⦁    USB Flash Drive – avem nevoie de 2 bucati, prima de 1 GB, a 2 a de 8 GB (pret maxim 50 lei)
      ⦁    Total 1091,99 lei / fara SSD suma finala este 954 lei.
      ⦁    Daca DAC-ul dumneavoastra nu are intrarea USB decuplata galvanic si doriti sa imbunatatiti calitatea sunetului, incercati sa folositi un dispozitiv care face acest lucru. Eu folosesc acasa un decuplator galvanic & data reclocker produs de Intona. 


      Soft:
      ⦁    Daphile - https://www.daphile.com


      Asamblare:
      ⦁    NUC Gigabyte se monteaza foarte simplu. Se deschid cele 4 suruburi aflate in partea inferioara a carcasei ce fixeaza capacul, se monteaza memoria in spatiul destinat, se conecteaza hard diskul SSD de cablul dedicat aflat pe placa de baza, SSD-ul se prinde pe capac cu alte 4 mici suruburi aflate intr-o punga in cutia mici pc-ului, iar la final capacul este prins la loc.
      ⦁    Se conecteaza NUC Gigabyte la un monitor, televizor, folosind un cablu HDMI.
      ⦁    Pentru finalizarea operatiilor de instalare avem nevoie de o tastatura si un mouse cu care sa putem accesa mini pc-ul , dar si de un alt pc / laptop pentru download-ul kitului de instalare Daphile si pentru setarile finale.
      Instalare Daphile:
      ⦁    De pe pagina https://www.daphile.com/#download copiem pe celalalt calculator Daphile ISO imagine.
      ⦁    De pe pagina https://sourceforge.net/projects/usbwriter/ copiem USB Writer. Acest program ne ajuta sa scriem imaginea ISO pentru softul Daphile pe un USB.
      ⦁    Conectam USB Flash Driver 1 GB la calculatorul pe care il folosim pentru operatiile de pregatire a instalarii softului Daphile, pornim softul USB Writer, alegem fisierul sursa, in cazul nostru Daphile ISO, apoi locul unde instalam acest ISO, USB Flash Driver 1 GB.
      ⦁    Conectam mini pc-ul la monitor, in doua dintre porturile USB conectam cele 2 USB Flas Drive, pornim mini pc-ul si urmam indicatiile primite pentru instalarea Daphile pe celalalt USB Drive Flash 8 GB. Scoatem USB Flash Driver de 1 GB din conexiunea USB, asteptam sa se instaleze Daphile.
      ⦁    Finalizarea instalarii si setarile necesare functionarii Daphile se face pe celalalt calculator. Pornim browser-ul pe care il folosim si tastam adresa   http://daphile.local  
      ⦁    Dupa ce am introdus adresa, pe ecran apare interfata web Daphile cu toate setarile necesare. Setam Daphile in functie de necesitatile personale.
      ⦁    Pentru ca Daphile sa functioneze, USB Flas Driver 8 GB trebuie sa ramana permanent conectat via USB de mini pc.
      ⦁    Dupa instalare aveti nevoie de un telefon mobil sau de o tableta PC pentru a instala un soft cu care puteti comanda Daphile de la distanta. Eu am instalat de pe Google Play – Squeezer.
      ⦁    Spatiul din hard disk-ul SSD poate fi folosit pentru instalarea unui alt sistem de operare sau ca spatiu pentru muzica. Daca doriti sa utilizati acest mini pc si ca sursa pentru browsing, Netflix, trebuie sa instalati un alt sistem de operare pe hard disk-ul intern cum ar fi Windows 10. In acest caz la fiecare pornire a mini pc-ului trebuie sa apasati tasta F12, sau orice alta tasta care va permite sa alegeti sistemul de operare dorit (ex: Daphile via USB Flash Driver sau Windows 10 via hard disk SSD)

      Atentie!
      Pentru configurarea Daphile este obligatoriu sa aveti conexiune de internet si o retea interna.



       

    • Test Boxe de Raft

      De dinica, în Audio Hi-Fi.

      P
      In acest test vom compara boxe de raft din zona 1000 - 2500 lei aflate in portofoliul unuia din partenerii nostri si anume AVmall. 
      Incepem cu o scurta prezentare a celor doua marci de boxe alese pentru test.
      Indiana Line este o companie HiFi infiintata acum mai bine de 40 ani, la Torino, Italia. Plecati la drum cu o idee foarte clara in minte, aceea de a propune lumii iubitoare de sunet o serie de produse impecabile la raportul pret / calitate, fara a face rabat de la calitatea constructiei si a design-ului. Si le-a iesit foarte bine, astfel ca, in ultima vreme, produsele marca Indiana Line au inceput sa faca valuri prin lumea audio, de la utilizatori si pana la jurnalisti. Calitatea impresionanta a produselor Indiana Line este laudata de presa internationala de specialitate. Nu mai putin de 29 de articole si premii internationale sunt marturia excelentei acestui brand italian.
      Davis Acoustics este unul din cei 3 producatorii de boxe francezi cu o traditie de peste 30 de ani. In anii ’70 Michel Visan, fondatorul companiei, a dezvoltat ca Chief Designer mai multe tipuri de boxe pentru diferiti producatori de boxe. In anul 1986 a fondat Davis Acoustics, o afacere de familie pornita cu doi angajati in Saint Maur des Fosses in apropiere de Paris. Afacerea a crescut atat de mult in urmatorii ani, incat micutul atelier parisian in care se manufacturau initial boxele, s-a transformat intr-o unitate de productie industriala construita in Troyes, Franta. Intr-o lume in care micile companii, ce continua sa manufactureze produse de calitate la preturi rezonabile, sunt achizitionate de marile corporatii pentru a le aduce acestora din urma plus valoare, Davis Acoustics a reusit sa isi pastreze identitatea si sa continue sa functioneze ca o afacere 100% franceza. Aceasta independenta le permite sa produca boxe cu componente manufacturate in intregime in fabrica din Troyes de tehnicieni specializati.
       
      Sistem de test
      Sistemul de test a fost compus din urmatoarele:
      • sursa digitala – Auralic Vega DAC + Auralic Aries Mini (streamer)
      • amplificator – Yamaha A-S 801
      • cabluri – The Chord Company din seria Epic si Rumours
      Am ales sa folosim un transport si DAC de top cu un pret pe masura, pentru ca am dorit sa oferim tuturor boxelor posibilitatea de a se exprima la potential maxim. In aceeasi idee am folosit un amplificator puternic cu o topologie ce permite dublarea puterii la scaderea impedantei.
       
      Boxe:
      1. INDIANA LINE NOTA 260 X -1090 LEI
      Aceste boxe de podea fac parte din gama entry level a producatorului italian. Sunt boxe dedicate camerelor mici sau sisteme multicanal. Sunt usor de integrat intr-o casa moderna pentru ca sunt construite cu materiale de calitate si au un design modern. Nota 260X este o boxa pe 2 cai, cu tweetere de 26 mm din matase si un difuzor dedicat frecventelor medii si de bas din polipropilena de 16 cm. Boxa are o sensibilitatea de 92 dB, o greutate de 5.2 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
      2. INDIANA LINE TESI 261 – 1290 LEI
      Pentru Tesi 261 inginerii italieni au preferat o constructie cu portul de bas in fata. Aceasta abordare face ca boxa sa fie mai usor de amplasat in spatiul camerei, pentru ca o putem pozitiona foarte aproape de perete. Comparativ cu Nota 260X cutia boxei este mai mare, acest amanunt constructiv ajuta la obtinerea unui bas ceva mai consistent. Tesi 261 este o boxa pe doua cai, cu un tweeter de matase de 26 mm si un difuzor pentru medii-bas de 16 cm din polipropilena cu magnet de neodymium si ventilator radial. Boxa are o sensibilitate de 91 dB, o greutate de 5.8 kg si are nevoie de un amplificator de minim 30 wati.
      3. DAVIS ACOUSTICS EVA – 1090 LEI
      Eva este o boxa construita parca pentru a darama prejudecatile fanilor boxelor mari. Publicul tinta sunt cei care doresc un sistem multicanal cu un sunet superior si entuziastilor sunetului stereo cu buget mic. Fiind o boxa micuta, Eva poate fi asezata pe un birou, sau pe un corp de mobilier cu mare usurinta. Constructia cu portul de bas in fata si dimensiunea sunt atuurile acestei boxe made in France. Eva este o boxa pe doua cai, ce foloseste un tweeter soft dome de 25 mm si un difuzor de medii-bas de 13 cm construit din fibra de sticla. Acest material creste liniaritatea boxei, oferind un sunet curat si focusat. Boxa are o sensibilitate de 88 dB, o greutate de 3 kg si are nevoie de un amplificator de minim 50 wati.
      4. DAVIS ACOUSTICS BALTHUS 30 – 2490 LEI
      O evaluare serioasa presupune si o comparatie directa cu un produs aflat intr-o zona superioara de pret si performanta. Am decis sa folosim una din boxele noastre favorite, Balthus 30. Aceasta boxa are o amprenta sonora in directia sunetului de studio. Este liniara, corecta, asta inseamna ca aduce o cantitate mica de distorsiuni in sunet si ofera un bas coerent. Dupa parerea noastra aceasta boxa poate fi folosita cu usurinta intr-un studio de inregistrari aflat la inceput de drum. Balthus 30 are un aspect placut, modelat din linii simple, cu partea frontala vopsita in negru. Este o boxa pe doua cai, cu un tweeter tissue manufacturat intern de francezi si un difuzor de medii-bas de 13 cm din kevlar. Are nevoie de un amplificator de minim 50 wati la o sensibilitatea declarata de producator de 90 dB. Pozitionarea este ceva mai dificila din cauza portului de bas aflat pe spate. Pentru o performanta optima aceasta boxa are nevoie de cel putin 25 cm departare de peretele din spate.

      Teste
      Inregistrarile folosite au fost: Katie Melua – Piece by Piece, Malia / Boris Blank – Convergence, Dire Straits – On Every Street, Saint-Saëns – Danse Macabre.
      INDIANA LINE NOTA 260 X
      Cel mai ieftin model din test are un sunet placut, usor dulceag, chiar romantic, cu o medie placuta urechii. Basul oferit de difuzorul de 16 cm pare sa isi faca treaba, asa incat sa multumeasca un ascultator normal. Daca sunteti fani ai basului profund sunt sanse destul de mari sa nu fiti foarte fericiti. Sunetul nu este in niciun fel agresiv, destul de relaxat, fara sibilante evidente, placut la auditii lungi, cu mentiunea ca uneori pare usor cam moale. Exista momente cand parca am fi dorit un sunet agresiv, electric, luminos, insa boxa continua sa ofere o prezentare politicoasa.
      • Scena sonora este bine conturata, cu latime si inaltime buna, intr-o prezentare suficient de spectaculoasa raportata la pretul si dimensiunea acestei boxe. Adancimea scenei si pozitionarea holografica a intrumentelor destul de corect proportionata. Aici parca am fi preferat o mai buna definitie spatiala a instrumentelor.
      • Vocea este plasata corect pe centru si are o tendinta cald-melancolica.
      • Basul suficient de consistent pentru o boxa la o asemenea dimensiune. Ne-am fi dorit sa fie putin mai dinamic si precis.
      • Cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
      INDIANA LINE TESI 261
      • Tesi 261 este urmatorul model in linia de boxe propusa de Indiana Line. Sunetul este o idee mai aerisit, inaltele au capatat o energie electrica, cu un castig evident in zona de detalii. Scena sonora este generoasa cu proportii bine delimitate. Boxele creaza o imagine holografica adanca si focusata. Instrumentele sunt bine punctate in spatiul de auditie.
      • Vocea castiga dinamism si realism. Frecventele medii sunt mai bine asezate. Din acest motiv vocea pare a capata o dimensiune noua, apar detalii noi ce ofera prospetime si energie intregului ansamblu.
      • Basul se prezinta in aceeasi nota ca si in cazul Nota 260 X. Constructia lui are o coerenta mai buna, totusi ramane intr-o nota usor discreta. Este evident ca aceste boxe sunt construite pentru camere mici.
      • Si in acest caz cerintele de amplificare nu sunt foarte mari. Un amplificator de 30 wati este suficient.
      Davis Acoustics EVA
      • Primul lucru pe care il simti este ca producatorul francez propune un sunet diferit. Vocea acestei boxe este usor nazala, cu inalte evidentiate si cu o prezentare a scenei sonore foarte aerisite. Spatiul muzical este impartit chirurgical, fiecare nota pare ca doreste sa iasa in fata, sa devina starul de pe scena. Imaginea scenei se desfasoara asemeni unui film 3D. Ca ascultator esti permanent indemnat sa atingi instrumentele cu ochii. O parte dintre noi ar numi aceasta prezentare realism, altii ar spune ca scopul acestor boxe ar trebui sa fie muzica si ca realismul acesta poate deveni coplesitor.
      • Vocile sunt usor intepate, cu accente electrice, pline de veselie si foarte tonice. Detaliile nu lipsesc, ba din contra sunt prezente in fata ascultatorului cu intreg bagajul de accente. Exista pasaje sibilante, dar exista si pasaje dulci ca mierea.
      • Basul are viteza buna, se dezvolta corect, dar nu iese in evidenta pe cat de mult ar dori un fan al basului. Daca ar fi o idee mai focusat, prezent, cu siguranta ar oferi un ansamblu muzical complet.
      • In cazul acestor boxe cerintele de amplificare cresc. Recomandarea noastra este sa le oferiti un amplificator de minim 50 wati bine construit.
      Davis Acoustics BALTHUS 30
      • Avem o veste proasta. Cresterea pretului chiar inseamna performanta. Imaginea stereo s-a schimbat. Spatiul dintre instrumente a devenit mai larg. Sunetul a inceput sa se adune asemeni unui fluviu urias gata sa se reverse. Ca ascultator incepeai sa intelegi ce inseamna intensitatea si dinamica unei orchestre.
      • Vocile au pastrat caracterul intepat specific marcii, insa acest aspect este compensat de bogatia timbrala dezvaluita. Un melanj de armonii si pasteluri muzicale a capatat forma chiar in fata noastra. Energia notelor inalte a coborat si a urcat asemeni unui piston lasandu-ne in anumite pasaje fara rasuflare.
      • Basul a pastrat aceeasi nota ca la Eva cu cateva plusuri pe focus, adancime si dinamica.
      • Cerintele de amplificare pastreaza linia trasata de sora mai mica. Este nevoie de un amplificator bine construit cu o putere minima de 50 wati.

      Concluzie:
      Indiana Line NOTA 260 X este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Sunt boxe muzicale, placute la auditie, care nu necesita amplificatoare pretentioase.
      Indiana Line TESI 261 este un model ceva mai pretentios. Tinta acestor boxe sunt pasionatii cu camere mici, cei care incearca sa construiasca un sunet corect intr-un spatiu uneori potrivnic.
      Davis Acoustics EVA este un model gandit pentru melomanii incepatori sau pentru cei care vor sa isi construiasca un sistem audio performant multicanal. Este o boxa cu un voicing bine conturat. De aceea o recomandam celor care cauta un sunet direct, fara menajamente.
      Davis Acoustics BALTHUS 30 este un model dedicat audiofililor, chiar daca producatorul francez pozitioneaza aceasta boxa ca fiind destinata sistemelor multicanal. Sunt boxe pretentioase la amplificare si la cabluri. Daca sunteti pregatiti sa munciti si sa experimentati, cu siguranta aceasta boxa va poate oferi un sunet extraordinar.
      Astazi am testat patru modele diferite. Fiecare model are ceva de oferit potrivit pretului de vanzare. Dupa cum ati vazut, nu ne sfiim sa va prezentam boxele asa cum le percem noi. Nu exista boxa perfecta, cum nu exista sunet perfect. Fiecare boxa are ceva de oferit, tot ce trebuie sa faceti este sa mergeti la o auditie.



    • Test de soundbar-uri premium

      De Andi, în Video.

      Soundbar-ul a devenit un element extrem de util în ultimii ani, mai ales de când televizoarele au devenit din ce în ce mai subțiri.  Utilizatorul final vrea televizor cât mai subțire, dar și sunet cât mai bun, fără să își da seama că producătorii nu pot sfida legile fizicii: nu poți avea un televizor mai subțire ca o oglindă, dar în același timp și sunete joase adânci. Pur și simplu nu se poate.
      Producătorii au trebuit să vină cu ceva care să aibă un design captivant, un sunet imersiv și să fie plug-and-play, în conformitate cu vremurile actuale. Primul soundbar a fost scos la sfârșitul anilor 90 de Altec Lansing. Însă a fost văzut mai degrabă ca o găselniță de marketing, decât ca ceva util. Companiile japoneze au preluat însă ideea și, încet, încet, pe măsură ce televizoarele au devenit din ce în ce mai ușoare și mai subțiri, soundbar-urile au devenit din ce în ce mai indispensabile pentru pasionații de audio-video. Ca împătimit al filmelor, sunt de părere că sunetul unui film reprezintă cam 50% din experiența cinematografică a filmului respectiv. Pur și simplu e o altă experiență.
      În ultimii ani, soundbar-urile s-au transformat din device-uri adiacente unui televizor în adevărate multifuncționale sonice, producătorii optimizându-le și pentru experiențe hi-fi, chiar stereo, deosebite. Au devenit din ce în ce mai elegante, mai puternice, mai imersive. Unele dintre primele companii care au văzut viitorul în soundbar au fost Polk și Yamaha, ale căror două creații în materie le vom și studia azi. O firmă ceva mai recentă în domeniu este Bluesound. Iar cea de-a patra firmă care completează testul nostru este Sony, care, așa cum se cuvine unei firme japoneze, au dus ideea la un grad de rafinament greu de atins de competitori. Iar când spun rafinament, nu mă refer doar la rafinamentul sonic, ci inclusiv la rafinamentul designului, soundbar-ul nu mai este de ceva timp doar un element care îmbunătățește sunetul, ci un element care ne înfrumusețează locuința și dă o plus-valoare estetică spațiului în care trăim.
      Soundbar-urile pe care le vom încerca azi fac parte din segmentul middle-high-end al soundbar-urilor. Piața este invadată de soundbar-uri entry-level, destul de ieftine, care vă pot face cu ochiul, însă vă recomand să faceți totuși un mic efort și să luați modele de la firme consacrate, care folosesc tehnologii proprietare, dezvoltate de-a lungul multor ani de cercetare. Știți vorba aceea: „sunt prea sărac ca să-mi cumpăr lucruri ieftine”. Pe lângă calitățile sonice net superioare, veți avea parte de fiabilitate pe termen lung, lucru din ce în ce mai rar în ziua de azi.
      Primul soundbar pe care l-am testat a fost Pulse-ul celor de la Bluesound (https://www.bluesound.com/products/pulse-soundbar/). Trebuie să spun încă de la început că acesta a fost și soundbar-ul pe care l-am folosit cel mai mult, chiar și după ce am testat toate celelalte soundbar-uri. Și nu neapărat datorită sunetului său deosebit, ci datorită ușurinței de utilizare. În primul rând, este singurul soundbar din test care nu are un subwoofer. Însă, așa cum bine a spus cineva care era la mine când am testat Pulse-ul, acest lucru e un avantaj pentru acest soundbar, deoarece, pe lângă că sună foarte bine, foarte echilibrat, e și ușor de instalat, de mutat dintr-un loc în altul, pe scurt: de gestionat. Există totuși un dezavantaj, singurul de altfel: deoarece nu are subwoofer, bara de sunet a Pulse-ului este ceva mai masivă decât în mod obișnuit, deoarece trebuie să se ocupe și de sunetele joase, iar dacă televizorul la care este atașată nu e instalat pe perete sau nu are un suport ceva mai înalt, poate acoperi câțiva centimetri din ecran.


      Soundbar-ul Pulse a fost de departe cel mai ușor de instalat dintre toate. Practic, dacă faceți un „efort” pentru a vă arunca privirea asupra primelor pagini din manual înainte, tot procesul nu ar trebui să dureze mai mult de cinci minute. Mai plug-and-play ca acest Pulse nu se poate. În plus, se bazează pe tehnologii de amplificare de la NAD și pe tehnologii acustice de la PSB Speakers. Sincer, cel mai greu a fost să trag de mine pentru a deschide manualul ca să văd cum poate fi controlat, după ce am remarcat că nu are telecomandă. Simplu: cu o aplicație. Mai exact: BluOS. Care poate fi instalată extrem de rapid și este extrem de fiabilă și intuitivă. Folosind aplicația, poți conecta Pulse-ul cam la toate device-urile wireless din casă. În nici cinci minute, soundbar-ul celor de la Bluesound reda plin de vervă piese de pe Tidal. Vă spun sincer că, deoarece aveam prea multe soundbar-uri de testat, nu am studiat fiecare caracteristică și funcție a acestora, deci trebuie să le descoperiți voi, de exemplu, printre altele, faptul că Pulse-ul poate fi controlat folosind Alexa, tehnologia Amazon de control vocal.

      Deoarece am fost luat de val observând cât de ușor se instalează soundbar-ul celor de la Bluesound, l-am testat mai întâi cu muzică în loc de filme. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost cât de natural sună. Toate frecvențele superb echilibrate, fără să se simtă vreun moment lipsa unui subwoofer. Experiența a fost atât de plăcută, încât l-am lăsat să meargă și să mă încânte cu muzică de pe Tidal câteva ore bune, înainte să îmi aduc aminte că trebuie totuși să îl testez și pe partea de „cinematografie” și că ascult un soundbar, nu un sistem stereo. Cu filme, prestația Pulse-ului a fost absolut fără cusur: exploziile redate suficient de realist încât să îți ridice părul în cap, vocile clar delimitate, soundbar-ul conlucrând perfect cu imaginea afișată pe ecran.
      Unul dintre filmele cu care testez de obicei sunetul filmelor este Titanicul lui Cameron. Indiferent de ceea ce ar spune cârcotașii, acest film este excepțional din punct de vedere al realizării cinematografice. Este o capodoperă cinematică. Puțini își dau seama că aproximativ pe tot parcursul filmului realizatorii au avut grijă ca imensele motoare ale Titanicului să se audă permanent în fundal, ca o frecvență extrem de joasă, extrem de adâncă, cumva amenințătoare. Pulse-ul o reproduce admirabil, acest sunet fiind resimțit în podea, sub picioare, ca și când te-ai afla chiar pe vas! Și repet: fără subwoofer! Fără un sunet pe măsură nu poți trăi experiența de scufundare a Titanicului redată în această capodoperă a cinematografiei universale. Iar cu Pulse vă garantez că o trăiți.

       
       A urmat Yamaha (https://europe.yamaha.com/en/products/audio_visual/sound_bar/musiccast_bar_400/index.html#product-tabs). După ce vezi toate tehnologiile listate pe cutia soundbar-ului Yamaha, primul gând care îți vine în minte e: oare o să apuc să le încerc pe toate în viața asta? E un întreg „pomelnic”, un întreg arsenal de tehnologii și funcționalități listat pe cutie. Nu pot să spun că soundbar-ul Yamaha a fost cu mult mai greu de instalat ca Pulse. A trebuit totuși să caut o poziție adecvată pentru subwoofer. Până la urmă a ajuns tot în modul obișnuit, recomandat de producători în general, și anume undeva în stânga televizorului.  Acest soundbar folosește o tehnologie de amplificare digitală Qualcomm® DDFA, iar efectul de surround 3D este obținut prin DTS Virtual:X.

      Deși Yamaha vine cu o telecomandă, am zis să instalez totuși aplicația recomandată, MusicCast. După instalare, aplicația a ținut morțiș să facă un update al soundbar-ului, care a ținut neașteptat de mult. Deci atenție: nu întrerupeți update-ul. Dacă vi se pare că durează prea mult, vă spun din start: va ține și mai mult. După instalarea update-ului și conectarea prin hdmi, am trecut direct la testarea cu sunetul filmelor. Yamaha a umplut chiar mai bine decât Pulse camera, senzația de film fiind mult mai percutantă, probabil subwooferul având aici un cuvânt serios de spus. Dacă vreți să speriați vecinii, aveți în mod clar nevoie de Yamaha. Parcă în unele momente mi-a lipsit totuși naturalețea resimțită anterior cu soundbar-ul Pulse. Aș spune că Yamaha este în mod clar mai „tunat” pentru filme decât soundbar—ul celor de la Pulse. Probabil că dacă aș lua un soundbar strict pentru blockbuster-urile în a căror coloană sonoră și efecte se investesc de obicei sume enorme, aș merge pe Yamaha. Iar dacă aș vrea totuși ca în unele momente să mă delectez și cu câte ceva de pe Tidal sau Spotify, aș alege Pulse-ul. Poate nu are impactul soundbar-ului Yamaha, dar are o anumită naturalețe care face ca totul să fie mai veridic.
      Nu am putut să nu apreciez construcția impecabilă și elegantă a barei de sunet în sine, însă subwooferul, comparativ cu dimensiunile lui, mi s-a părut cam ușor și cred că Yamaha încearcă să reproducă mult prea mult digital din ceea ce ar fi trebuit să reproducă mecanic, dacă pot să spun așa. Însă repet: sunt convins că sunt utilizatori, și chiar foarte mulți, care apreciază sunetul acesta mai percutant, mai intrusiv. E de efect, nimic de zis. La testarea cu muzică de pe Tidal, am observat că obțin o scenă mult mai focalizată amplasând subwooferul cât mai aproape de bara de sunet. Însă acest lucru a fost valabil în camera mea, în camera voastră e posibil ca lucrurile să stea diferit, deci trebuie testat.

       
      Polk: Polk (https://en.polkaudio.com/products/magnifimaxsr) este un sistem soundbar mai atipic: vine inclusiv cu două mici boxe pentru surround separate. Cu alte cuvinte: „vreți experiență imersivă? Luați de aici!”.  Polk folosesc o tehnologie de surround patentată chiar de ei, și anume Stereo Dimensional Array (SDA). Iar pentru claritatea vocilor, tot o tehnologie proprie, VoiceAdjust.
      Încă de la despachetare, Polk-ul vine cu un factor WAF extrem de ridicat, lucru care îi va încânta pe unii împătimiți audio-video care nu știu cum să explice soției sau iubitei că au nevoie de un soundbar. Inimioarele aplicate pe componente vor explica în locul vostru! Cei de la Polk s-au gândit pentru voi la acest impediment. Vă garantez: scoateți din cutie componentele și nu veți mai întâmpina rezistență. Veți auzi doar „Vai, ce drăguț!”.

      Apropos, nu încercați să dezambalați sistemul Polk de unul singur. Aveți nevoie de încă o persoană. Nu neapărat pentru că ar fi greu, ci pentru că este destul de masiv și destul de greu de dezambalat. Are mai multe componente ca alte soundbar-uri. Priviți doar accesoriile: tot ceea ce aveți nevoie și chiar și ceea ce nu aveți nevoie pe moment. Polk s-au gândit la toate cazurile. Totul ambalat cu atenție, păstrându-se același factor WAF ridicat care trebuie să vină în ajutorul bietului împătimit audio-video. Telecomanda este deosebit de calitativă, fiind de departe cea mai frumoasă dintre toate telecomenzile din acest test. Dă o notă de lux, de prestanță, simpla ei prezență pe masa din sufragerie conferind o notă de stil aparte.

      Bara de sunet este foarte bine alcătuită, putând fi poziționată fără probleme în fața televizorului chiar dacă acesta nu este instalat pe perete. Cele două boxe suplimentare surround wireless au dimensiuni destul de reduse și pot fi poziționate în funcție de specificul camerei. După instalare, prima mișcare din partea mea a fost instalarea celei mai simple aplicații, și anume Google Home. Iar prima mișcare din partea soundbar-ului a fost să ceară update. Care update a durat cam la fel de mult ca în cazul soundbar-ului Yamaha. La un moment dat, deoarece am rulat update-ul de pe telefon, chiar îmi făceam griji că mi se va termina bateria telefonului înainte să se termine update-ul. Cu alte cuvinte, lăsați update-ul să se lăfăie în voie. Nu îl întrerupeți sub nicio formă, atenție dacă vă sună cineva exact în momentul în care faceți update-ul, să nu apăsați tastele greșite.
      După update, am trecut direct la Titanic. Se achită Polk-ul sau nu de datorie? Din nou am avut aproximativ aceeași senzație ca la Yamaha, și anume că efectele sunt ușor mai scoase în evidență decât în cazul Pulse-ului, pentru a amplifica senzația de imersiune în film. Probabil că cei mai mulți ar fi foarte impresionați de asta. Totuși, există o anumită senzație, oarecum redusă, dar perceptibilă, de artificial aici, de „mult prea mult”. Sigur, prima tendință este de a fi impresionat de sunet, deoarece te lovește direct în plex, prietenii voștri vor fi în mod clar impresionați, chiar dacă per total, efectele filmului nu au naturalețea celor reproduse de soundbar-ul Pulse. Cu Pulse totul părea mai natural, Polk parcă se străduiește pe undeva să reproducă prea mult sunetul sălii de cinema. Așa cum am mai spus, și în cazul Polk-ului sunt convins că mulți vor aprecia acest lucru, e de efect, e flashy.

      Pe partea de muzică, lucrurile au stat aproximativ la fel ca în cazul soundbar-ului Yamaha. Pe scurt, ca să nu mai insist, cred că soundbar-ul Polk este „tunat” la rândul său pentru efectul de sală de cinema. Dar, cu riscul de a mă repeta, sunt convins că există utilizatori care vor aprecia acest lucru, de care vor avea parte din plin. Poate sunt eu prea audiofil. În fond, probabil că nu foarte mulți își cumpără soundbar-ul și pentru muzică. Cei mai mulți vor dori cinema acasă imediat, iar Polk le va oferi fără îndoială acest lucru.
      Și așa am ajuns la soundbar-ul Sony (https://www.sony.ro/electronics/bare-de-sunet/ht-st5000).
      Trebuie menționat încă de la început că soundbar-ul Sony este cel mai scump dintre soundbar-urile testate, fiind și capul de gamă al soundbar-urilor Sony. Acest lucru este evident încă de la dezambalare: este extrem de greu, cu un subwoofer care prin construcția lui denotă respect și cu o bară de sunet de o finețe uluitoare care, la rândul ei, arată respect față de utilizator.  Este și singurul soundbar dintre cele testate care este dotat cu Dolby Atmos. Sunt necesare două persoane pentru a  scoate masivul subwoofer, cu cele 15 kg ale sale, din cutie. Calitatea acestuia amintește de vechile scule Sony din anii 80-90: este greu, este ranforsat cu metal masiv, toată construcția lui inspiră high-end. Cred că o companie cu un segment de piață mult mai redus decât segmentul global al celor de la Sony ar fi avut mari probleme în a vinde o astfel de construcție chiar și la preț dublu fără să iasă în pierdere. Bara de sunet, de asemenea, inspiră încredere, inspiră „pride-ownership”, protecția magnetică putând fi detașată și lăsând la vedere cele nu mai puțin de 9 difuzoare cu fluid magnetic (o tehnologie inventată de NASA și preluată de Sony pe sistemele lor de top), dintre care două sunt orientate în sus.

      Instalarea nu a durat foarte mult și în scurt timp m-am trezit trimițând muzică de pe youtube-ul telefonului spre Sony. Apoi de pe Tidal și Spotify. Sony-ul poate reda chiar și de pe stick USB, cam toate tipurile de fișiere: mp3, wav, flac, ape, aiff, dsd etc. Da, inclusiv renumitul dsd.
      Sony s-a făcut remarcat din prima clipă prin scena masivă reprodusă, lucru care era cumva de așteptat. Am regăsit naturalețea de la soundbar-ul Pulse, însă o naturalețe susținută cu mult mai multă forță, soundbar-ul Sony nu încearcă să compenseze nimic artificial, nici nu are de ce, are suficient „material” încât să se bazeze pe propriile difuzoare. În special vocile au o claritate incredibilă, fiind delimitate și așezate ca și când cei care le reproduc se află chiar în fața ta. Senzația chiar e deosebită. Vocile nu sunt „agățate” de bara de sunet, ci suspendate în spațiu, oferind senzație de „aievea”, de realism covârșitor. Practic, bara de sunet dispare complet din peisaj. După câteva audiții cu piese de pe Tidal, pot spune că acest soundbar Sony poate fi folosit cu succes chiar și pe post de sistem hi-fi de calitate.
      Cu filme, Sony-ul și-a demonstrat din nou clasa, realismul reproducerii fiind chiar covârșitor. Este singurul soundbar care chiar a reușit să creeze senzația de sală de cinema. Sunetul te învăluie. În Titanic, valurile lovite de masivul vapor chiar se aud undeva sub tine, încât îți vine să te uiți în jos. Asta înseamnă sunet cu adevărat 3D. Asta înseamnă să fii literalmente în mijlocul acțiunii.

      Ca o scurtă concluzie a testelor de mai sus, în mod evident dintre toate soundbar-urile testate, Sony ST5000 a demonstrat că joacă într-o clasă separată, net superioară. Realism, naturalețe, forță. Apoi urmează soundbar-ul Pulse al celor de la Bluesound, care a fost și cea mai plăcută surpriză a testului. Dacă de la masivul Sony știam cam la ce să mă aștept, mărturisesc cu sinceritate că de la Pulse mă așteptam la început la cel mai puțin, mai ales după ce am văzut că nu are subwoofer. Dar m-am înșelat, Pulse mi-a depășit toate așteptările, iar cel mai mult m-a impresionat naturalețea reproducerii.
      Urmează elegantele soundbar-uri de la Polk și Yamaha. În special frumușelul Polk, care va plăcea tuturor. Aceste soundbar-uri reușesc, fără discuție, să creeze imersiune în sunet, însă par ceva mai tunate pentru filme, decât pentru muzică, sunetul lor fiind mult mai  percutant, mai „în plex” comparativ cu sunetul Pulse-ului.
      Însă, exceptând Sony-ul, mie tot soundbar-ul Pulse mi-a rămas mai mult în suflet. Naturalețea și veridicitatea lui sunt rare în gama soundbar-urilor. Una peste alta, testul a fost o adevărată plăcere pentru mine și indiferent ce model dintre cele prezentate veți alege, vă garantez că după un film vizionat în parteneriat cu acesta, nu vă veți mai putea lipsi de el.

       
       
       
       
       
       
       
       

×