Sari la conținut
AV Club Cauta Redactor Citește mai mult... ×

Tabel Lideri


Conținut Popular

Afișez conținut cu cea mai mare reputație din 21.01.2019 în toate secțiunile

  1. 8 puncte
    Lăsând la o parte transparenta alăturare de un foarte vechi (dar apreciat) film cu același nume, chiar nu văd de ce nu v-ar plăcea. Mie unul îmi place. Chiar foarte mult. Și ca să vă probez că nu vorbesc în van, am ales să vă zic câteva cuvinte despre prezentul disc, disc ce conține două lucrări ceva mai puțin cunoscute. Chiar și printre melomani cu vechime respectabilă. Vă șoptesc sincer că nici eu nu auzisem de ele până-n urmă cu 20...30 de ani. Este vorba despre două lucrări camerale ce-mi plac chiar tare mult și despre care îmi propusesem cu nepermis de mult timp în urmă să vă vorbesc, două sextete pentru instrumente cu coarde. Două viori, două viole și două violoncele. Singurele lucrări de acest gen, de altfel, compuse de celebrul compozitor romantic. Ambele compuse la tinerețe, primul (op. 18) la 27 de ani, al doilea (op. 36) la 33 de ani. Primul impresionează prin prospețime și fantezie. Plin de avânt și de dramatismul pe care tare mult îl aprecia nu foarte de mult timp un coleg de pe forum... se știe el cine. Surprinzător prin abundența mergând până la risipă a atâtor calități (alții cred că ar fi avut material pentru cel puțin două compoziții de acest gen). Să fie oare de vină tot tinerețea ? Foarte posibil, chiar foarte probabil. Romantismul (este vorba de curentul muzical) ca romantismul, dar atâta bogăție explozivă mă impresionează chiar și acum, la vârsta avansată pe care o am. Al doilea sextet frapează poate mai puțin prin aport “energetic”. Remarcăm o structură de o altă factură, poate ceva mai complexă. În care însă multe din temele muzicale par că ar veni de undeva din altă lume și ți se strecoară tiptil-tiptil în urechi, dar mai apoi, într-o manieră persuasivă răzbat în structura ta intimă. Se întâlnesc mai des motive sinuoase pline de visare. Din când în când, atunci când nostalgia ușor melancolică riscă să te-nlănțuiască prea tare, străbate însă și acel filon de energie contrastantă ce contrabalansează starea anterioară. Dovedind posibilitățile aproape cameleonice ale lui Brahms de a trece în revistă complexitatea stărilor umane. Interpreții sunt de prim rang. Eram mai demult familiarizat cu valoarea foarte ridicată a interpreților maghiari de muzică clasică. Dar cei prezenți pe acest disc sunt chiar deosebiți. Este vorba de cvartetul Bartók, unul din cele mai bune cvartete la nivel mondial. Completat cu alți doi foarte buni interpreți, componenți ai unui alt valoros cvartet maghiar, cvartetul Tátrai. Iar despre sunet, tot ce pot să vă spun este că nu sunt prima dată foarte plăcut surprins de calitatea înregistrărilor Hungaroton. Discul face parte dintr-un set de 3 CD-uri ce cuprind și cvartetele și cvintetele pentru coarde, interpretate de același cvartet, plus György Konrád. Vă asigur că și celelalte lucrări merită să fie luate în considerare. Așadar: Johannes Brahms – Sextete pentru coarde (String Sextets) – nr. 1 în si bemol major (in B flat mjor) op. 18; nr. 2 în sol major (in G major) op. 36 Bartók Quartet + Ede Banda & György Konrád Hungaroton – Ediție 1994 (înregistrări originale din 1971 – 1974)
  2. 7 puncte
    O scurtă introducere: OLED-ul a devenit televizorul pe care și-l doresc toți. Este perceput ca reprezentând cea mai bună tehnologie de televizor disponibilă. Din păcate este si cea mai scumpă. Motivele sunt totuși discutabile. Acum vreo 10 – 15 ani, exista o confuzie generală, cum că plasma era mai scumpă decât lcd-ul. În realitate, lucrurile erau exact invers: lcd-ul era o tehnologie mult mai scumpă decât plasma. Însă plasma, pentru a fi rentabilă, era produsă doar la diagonale mari, drept urmare utilizatorul obișnuit intra în magazin și compara de obicei prețul unei plasme de 50 inch cu prețul unui lcd de 32 inch, și bineînțeles, plasma era mai scumpă. Însă comparat diagonală la diagonală, clasă la clasă, lcd-ul era mult mai scump. Diferența este că destul de multe companii au crezut în viitorul LCD-ului. Sau, dacă vreți o altfel de formulare, deoarece destul de multe companii de top au crezut în LCD, acesta a avut un viitor. Și nici nu dă vreun semn că ar avea de gând să se retragă prea curând. Comparativ, destul de puține companii au crezut în viitorul OLED-ului. De fapt, una singură: LG. Iar aici revenim la motivul principal pentru care oledul este încă scump. De fapt, sunt două: primul ar fi că, din punct de vedere al costurilor de producție, fabricarea oledului este rentabilă doar la diagonale mari. Deci implicit preț mai ridicat. Cel puțin deocamdată. Iar cel de-al doilea motiv e acela că există doar un singur producător serios de panouri oled, și anume LG, deci practic nu există o concurență care ar putea genera o reducere a prețurilor. Toți producătorii majori de oled cumpără panourile de la LG. Bun, acestea fiind zise, să aruncăm acum o privire asupra noutăților de pe piața oled la început de an 2019 și, pentru a da cezarului ce este al cezarului, să începem cu LG. LG Principala atracție a celor de la LG în ceea ce privește oledul în 2019 va fi reprezentată de un model 8K de 88 inch (o paranteză: acesta va fi și anul în care pe piață vor intra primele modele 8K de la aproximativ toți producătorii). Cei de la LG vor implementa tehnologia lor „Crystal Sound”, cu un sistem avansat de 3.2.2 canale, în care sunetul este practic integrat în panou și emană direct din panou. Cei de la Sony folosesc o tehnologie similară încă de la oledul lor A1 (acolo era denumită „Acoustic Surface”). LG au și un nume pentru noul lor oled de 88 inch: CSO (Crystal Sound Oled). Inventivi, nu? (https://www.lgoledlight.com/references/crystal-sound-oled/?ckattempt=1) Cei de la LG spun că, în combinație cu Dolby Atmos, utilizatorii vor avea senzația unui sunet care vine de sus, jos, din stânga și din dreapta. Și asta doar cu sunet din panou, repet. Practic, panoul devine o mare membrană de difuzor. Noua gamă oled a celor de la LG va include modele din gamele C9, E9 și W9 la rezoluție 4K și modelul amintit deja, la rezoluție 8K, Z9. Din punctul meu de vedere una dintre cele mai tari caracteristici ale acestor oleduri va fi că vor accepta HFR (high-frame rate) prin porturile HDMI 2.1 (cred că Tom Cruise va scrâșni din dinți. De ce spun asta? Pentru că Tom Cruise duce o adevărat cruciadă în ultimul timp ca producătorii de televizoare să rămână la antica frecvență de cadre de 50 Hz…Hiperrealismul, spune el, nu avantajează filmele. Sau poate nu îl avantajează pe el…?) Sistemul de procesare al oledurilor LG va include un sistem de inserție a cadrelor negre denumit OLED Motion Pro care operează la 100/120 Hz (în funcție de semnalul primit), comparativ cu 50/60 Hz la modelele din anul anterior. În plus, cei de la LG tocmai au confirmat că oledurile lor vor accepta acum HDMI VRR (Variable Refresh Rate – Frecvență variabilă a cadrelor), un sistem care corelează panoul televizorului cu semnalul primit de la consola de jocuri, pentru o imagine mult mai fluidă atunci când vă jucați pe un Xbox (Playstation-urile se pare că nu acceptă actualmente acest standard). Și asta nu e totul: oledurile LG vor fi WiSA Ready. Acesta este un standard wireless pentru semnal audio necomprimat care poate livra până la 8 canale incluzând Dolby Atmos și DTS:X. Dacă toate acestea nu v-au convins încă, poate vă va convinge noua revelație mondială a celor de la LG și anume: un model oled cu care LG creează senzație, și pe bună dreptate: televizorul rulabil. Nu sunt departe vremurile în care vom face sul televizorul, îl vom lua sub braț și vom merge cu el la prieteni să vedem un film. Gândiți-vă: deja sunetul vine din panou. Mai ai nevoie doar de o cutiuță mică pentru conexiuni și acesta e tot televizorul. Probabil că într-un viitor nu foarte îndepărtat, vor dispărea și conexiunile HDMI, totul devenind pur wireless. Deci, acest oled rulabil cu care LG a rupt gura târgului, pe numele său OLED R (R de la Rollable), dispare la simpla atingere a unui buton, atunci când nu îl utilizați. Viitorul arată absolut superb, nu? Panasonic Pe lângă modelele oled din anul anterior care vor continua și în prima parte a acestui an, creația de top a celor de la Panasonic (pe care personal îi consider ca fiind cei mai buni creatori de imagine de pe planetă în acest moment) va fi oledul GZ2000. Acesta este și primul televizor care acceptă atât HDR10+, cât și Dolby Vision. În plus, acest model va accepta inclusiv HDR10, HLG și HLG Photo. Însă, cea mai tare caracteristică a acestui oled este următoarea: deși panoul este construit de LG, acesta este custom-made, adică este construit conform specificațiilor Panasonic. Practic, panoul încorporează diverse tehnologii concepute de Panasonic împreună cu Hollywood, mai exact cu coloristul Stefan Sonnenfeld, unul dintre coloriștii de top din Los Angeles, care a lucrat la cromatica unor filme precum A Star is Born, Wonder Woman, Man of Steel, Beauty and the Beast, Star Wars: The Force Awakens, Jurassic World etc. și care folosește ca monitoare de referință în munca sa doar oleduri Panasonic. GZ2000 este dotat cu procesorul video, creat de Panasonic Hollywood Laboratory, HCX Pro, care vine cu un nou LUT mult mai rapid. De asemenea, GZ2000 stabilește alte premiere: este primul oled care va accepta calibrarea prin CalMAN PatternGen și primul televizor de la Panasonic cu Dolby Atmos și Dolby Vision. Yasushi Murayama, directorul diviziei europene a Panasonic, spune că GZ2000 este „cel mai complet televizor creat vreodată de Panasonic”. Personal, din ceea am văzut că au făcut Panasonic până acum, tind să cred că este cel mai complet televizor creat vreodată. Cei mari profesioniști ai Hollywood-ului creează conținut pe oleduri Panasonic în acest moment, și asta spune multe. Să mai amintim doar că GZ2000 vine cu cea mai nouă versiune a platformei My Home Screen, și anume 4.0 Diagonalele disponibile vor fi de 55 și 65 inch. Philips: Pentru acest an, Philips, pe lângă oledul lor OLED+ care va mai continua și în 2019, au anunțat două noi modele de oled, și anume oled804 și oled854, singura diferență dintre ele fiind de design. Ambele sunt dotate cu noul procesor P5 Pro, un procesor P5 de a treia generație și sunt bazate pe generația anterioară de oleduri Philips, cu un design minimalist și Ambilight pe trei laturi. În plus, ambele vin cu Dolby Vision și Dolby Atmos, precum și cu HDR10 și HLG. Să amintim că Philips a fost una dintre companiile care i-a susținut pe cei de la Samsung în stabilirea standardului HDR10+, susținând că acest format oferă o flexibilitate mult mai mare în îmbunătățirea parametrilor de imagine. Philips spun că noile lor oleduri pot livra o luminozitate de 1000 de nits. Totuși, una dintre lacunele, dacă ne putem exprima așa, oledurilor Philips din 2019 va fi lipsa noului standard HDMI 2.1. Însă Philips susțin că HDMI 2.1 este de fapt mult mai pretabil pentru noua generație 8K, unde Philips îl va și implementa, de altfel, și că HDMI 2.1 pe televizoare 4K este doar o găselniță de marketing. Oledurile Philips vin preinstalate cu ultima versiune de Android, Android 9 Pie, cu un nou procesor de la MediaTek și vor putea rula fără probleme conținutul Dolby Vision al celor de la Netflix. Vor include și decodarea VP9-2 necesară pentru YouTube HDR. Diagonalele la care aceste oleduri vor fi disponibile sunt de 55 și 65 inch. Sony Sony vor avea un nou stindard în 2019: A9G (AG9 pe alte piețe), din seria Master https://www.sony.com/electronics/master-series?cpint=SG_PRODUCT_DETAILS_PRI-TOUT-PDP-A9G_SERIES-EN_GL-2018-11-M01-MASTERINGSHADOWS Acest va înlocui modelul anterior A9F cu care este foarte similar din punct de vedere al funcțiilor, dar va fi și mai subțire. Va fi disponibil inclusiv la o diagonală de 77 inch și va include Airplay 2. Pe partea de sunet, A9G va putea fi folosit pe post de canal central într-o configurație surround. Sony vor oferi și fratele mai mic al modelului A9G, și anume A8G. În ceea ce privește flagship-ul 9G, cei de la Sony spun că peste 8 milioane de pixeli cu iluminare proprie sunt controlați cu o precizie de ceas elvețian de procesorul lor Picture Processor X1 Ultimate. Bineînțeles, ambele modele vor fi compatibile cu Dolby Atmos. În plus, vor accepta conținut Dolby Vision, Netflix Calibrated Mode și Imax Enhanced. Primele filme în standard Imax Enhanced livrate de Sony vor fi Venom, Spider Man: Homecoming și ultimul film Jumanji. Modelul 8G va fi disponibil la diagonale de 55 și 65 inch și va include o mare parte din funcțiile superiorului 9G, însă nu va dispune de Dolby Atmos. Tehnologia Sony, Acoustic Surface, care acum are un concurent în tehnologia Crystal Sound a celor de la LG, în care suprafața ecranului devine o mare membrană acustică, va fi disponibilă pe ambele oleduri. Acestea vor mai include și alte câteva asuri scoase din mânecă de Sony, precum Object-based Resolution, Object-based HDR Remaster (remasterizarea HDR e creată în funcție de conținutul afișat în acel moment), o versiune mult avansată a vechii tehnologii Sony Super Bit Mapping, și anume Super Bit Mapping 4K (foarte ciudat că niciuna dintre celelalte companii majore nu a reușit încă să vină cu ceva similar SBM-ului, o tehnologie care îmbunătățește în mod evident gradația, făcând chiar și un banal panou de 8 bit să pară că lucrează la 10 bit) și Pixel Contrast Booster. Toate versiunile de oleduri 4K Sony vor avea preinstalat sistemul de operare Android TV Oreo. Ca o concluzie, sperăm că v-am trezit curiozitatea cu aceste noutăți ale acestei fascinante tehnologii care este OLED-ul și că deja începeți să strângeți în secret bani. 🙂 Dacă mă întrebați pe mine, eu aștept ca acel oled rulabil al celor de la LG să apară în magazin în acest an și să îmi iau vreo trei bucăți 😄
  3. 7 puncte
    Audio HiFi inseamna in primul rand bucuria muzicii. Oamenii care privesc fenomenul din afara, au senzatia ca cei implicati in aceasta pasiune sunt in primul rand niste dependenti de tehnologie. Nimic mai fals. Hobby-ul acesta este in primul rand despre placerea de a asculta muzica. Pasionatii de muzica cauta aparate Hifi care sa le ofere in intimitatea casei placerea unei auditii aproape reale. In articolul de astazi voi scrie despre o pereche de casti audio si anume Meze 99 Neo. Aceste casti sunt dezvoltate de Meze Audio la Baia Mare, Romania. Compania a fost fondata in anul 2009 de Antonio Meze. A inceput ca o companie mica, care la inceput dezvolta diferite produse cu piese deja existente in piata. In anul 2015, dupa o lunga perioada in care au avut timp sa caute materiale de calitate si solutii ingineresti potrivite filosofiei lor de sunet, au lansat castile 99 Classics. Astazi, toate modelele de casti sunt dezvoltate in-house. Detalii Tehnice Dimensiune Traducator: 40 mm Raspuns in frecventa: 15 Hz – 25 KHz Sensibilitate: 103 dB @ 1KHz @ 1mW Impedanta: 26 Ohm Cablu Kevlar OFC detasabil Conector aurit de 3,5 mm Greutate: 260 grame Constructie Castile sunt impresionante vizual amintind de anii '70. Cu aspectul lor vintage, te indeamna inca de la inceput, sa le asezi pe ureche si sa asculti muzica. Carcasa este construita dintr-un plastic de calitate negru, iar cupele sunt concepute dintr-o spuma cu memorie imbracata in piele fina. Cele doua cupe sunt prinse de o banda de metal neagra cu logoul Meze asezat in cele doua parti si o alta banda suspendata din piele ce ofera confortul necesar in momentul in care asezi castile pe cap. In fiecare carcasa exista o micuta intrare incastrata ce va permite sa atasati cablul inclus. Confort Cu certitudine aceste casti sunt confortabile. Asezi castile pe cap, pornesti muzica si uiti complet de ele. Mixul acesta intre o banda rigida metalica si o banda flexibila din piele pare sa fie unul castigator. Forta de apasare este foarte bine distribuita pe intreaga suprafata a capului, iar urechile sunt acoperite cu delicatete de cupe, fara sa creeze nicio clipa senzatia de disconfort. Cupele au dimensiuni generoase si vor acoperi fara probleme urechile dumneavoastra indiferent de dimensiunea lor. Intregul ansamblu functioneaza aproape perfect si este confortabil pentru perioade lungi de auditii. Sistem de test NUC + Daphile + Intona reclocker Nuprime uDSD – DAC si amplificator de casti Meze 99Neo - casti Sunet Chiar in momentul in care scriu acest articol, ascult in interpretarea Filarmonicii din Berlin, condusa de Herbert von Karajan, Simfonia a-2-a de Schumann. Sincer sa fiu, castile acestea sunt un adevarat festin pentru urechi. Media si inaltele au o dulceata incredibila. Dinamica inregistrarii nu pare a suferi constrangeri oferind momente care iti taie rasuflarea. Instrumentele cu coarda se simt vibrand in ureche cu o tenta usor nostalgica, cu lungi momente de discretie ce sfarsesc brus intr-o frenezie de energie si pasiune muzicala. Senzatia aceasta se pastreaza si in cazul instrumentele de suflat. Sunetul pare ca serpuieste in viteza printre intrumente construind un intreg ansamblu de note muzicale, o intreaga scena sonora autentica. Exista momente cand aceasta curgere usor monotona este intrerupta de mici involburari temerare, de pasaje in care ascultatorul ar trebui sa fie aruncat catre octavele inalte, insa acestea sunt prezentate intr-o nota discreta. Pe ansamblu sunetul este matasos si lipsit in cea mai mare parte de asperitati. Am schimbat muzica culta cu muzica de jazz. Am ales cateva inregistrari minimaliste cu voce si putine instrumente, pentru ca sunt curios cum se simt vocile pe aceste casti. Am ascultat cate o melodie cu Christy Baron, Jen Chapin, Macy Gray, Sara K, Camile Thurman. Daca sunteti iubitori de voci feminine o sa va indragostiti de acestea casti. Sunetul este senzual, voluptos, plin de culoare. Nu stiu cum suna in realitate aceste voci feminine, insa va spun ca imi plac foarte mult cum se aud prin castile 99Neo. Pe inregistrarile de jazz am putut observa cum se comporta castile cu informatiile din zona basului. Midbasul si basul au fost redate destul de coerent, fara sa simt ca ar fi probleme evidente, insa cand a fost vorba de bas profund castile s-au impiedicat. Stiu ca tehnologic este aproape imposibil sa oferi bas profund cu un driver de 40 mm, insa speranta moare ultima si am sperat pana in ultima clipa. La final am testat castile pe muzica rock. Am ascultat ultimul album Antimatter – Black Market Enlightenment. Primul lucru simtit a fost nivelul ridicat al compresiei pe acest album. Asta este un lucru bun, castile nu isi pun amprenta peste sunet si nu ofera o prezentare generica a muzicii. Vocea a continuat sa ramana vedeta si pe aceasta inregistrare, a sunat placut si plin. Chitara insa nu a fost la acelasi nivel. Am avut senzatia ca este oarecum periata, lipsita de agresivitatea obisnuita. As fi dorit mai multa energie, sa simt pedala de distors ca imi sfredeleste urechea. Toba a compensat lipsa de energie a chitarilor electrice. A avut dinamica, kick, punch, a sunat plin si rotund. Concluzie Merita sa incercati cel putin odata aceste casti. Asezati-le pe cap si lasati muzica sa curga peste voi. Va asigur ca o sa va despartiti cu greu de ele. Daca sunteti dintre aceea care cauta sa obtina ultimul detaliu al unei inregistrari, Meze 99 Neo nu sunt pentru voi. Daca tot ce va doriti este o pereche de casti comode, cu un design retro, cu care sa ascultati muzica zile la rand, Meze 99 Neo sunt tot ce aveti nevoie. Cu siguranta sunt casti si mai bune, dar pretul acestora depaseste cu mult suma la care se vand Neo 99. PS: Dupa ce am ascultat aceste casti cateva zile la rand, am decis sa cumpar o pereche de 99 Neo pentru mine. In acest moment am deja o pereche de Sennheiser Momentum M2. Dupa povestea aceasta sper sa nu devin colectionar de casti. Imi zboara gandul la 99 Classic? Sper sa nu fie asa. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos.
  4. 5 puncte
    Pe scurt: un amplif în contratimp cu ECC83 şi EL34 în regim ultraliniar, prevăzut cu telecomandă, volum motorizat, balans şi acometre.
  5. 4 puncte
    Oare mai trebuie explicat cine este Technics? Una din primele firme importante de audio care s-au promovat in Romania dupa 1989. Sunt foartemulte lucruri de spus si explicat despre acest brand. Istoria scurta a acestui brand este urmatoarea. Technics s-a infiintat in anul 1965 in Japonia( Tekunikusu) ca producator de aparate electronice audio hi-fi. A fost unul din competitorii directi ai celebrului brand Nakamichi, un alt mare brand si producator japonez. A fost una din primele companii japoneze de hifi ce a produs cam orice in domeniul audio, pick-up, boxe, amplificatoare, casetofoane, magnetofoane si multe alte aparate din aria audio. In industria audio s-au remarcat prin cateva modele din care amintesc: BoxeleTechnics SB-M10000, Pick-up Technics SL-1200, Magnetofonul Technics RS-1800, setul format din preamplificator + amplificator Technics SU-A2 + SE-A1, amplificatoare integrate precum Technics SU-8099, Technics SU-V10, Technics SU-MA10. In acest articol am sa va impartasesc experienta mea cu doua dintre amplificatoarele produse de aceasta firma, Technics SU-8080 si SU-V8. Sunt amplificatoare integrate construite foarte bine, respectand o topologie de top in constructia de amplificatoare si anume integral dual-mono. Din punctul meu de vedere, cam asa trebuie sa arate un amplificator de calitate si cu un potential bun in domeniul auditie audio. Cum in multe cazuri, sunetul inseamna o alimentare buna intr-un aparat, mai ales in cazul amplificatoarelor audio, este important ca cele doua canale stereo sa fie cat mai independente. Prezentare Technics SU-8080 - amplificator integrat, 2 x 72w @ 8 ohm, 13.5kg, constructie dual-mono, 4 tranzistori finali, 490w consum. Technics SU-V8 - amplificator integrat, 2 x 105w @ 8 ohm, 16kg, constructie dual-mono, 8 tranzistori finali, 1000w consum. Pentru auditia acestor doua amplificatoare am incercat sa creez un mediu cat mai vintage. Sistemul de test Amplificatoare: Technics SU-8080 si Technics SU-V8 Surse: Pick-up Dual 701 – DozaOrtofon VMS 30 si CD Yamaha CDS 1000 Boxe: Kef 103/3 Muzica si teste Din start am stiut ca aceste aparate au fost gandite sa fie folosite in mediu analogic, astfel au integrat un preamplificator phono foarte bun. Din acest motiv am ales sa folosesc in cadrul auditiei si un pick-up. Muzica folosita a fost diversificata, am incercat sa vad daca aceste aparate pot sustine cerintele actuale ale lumii audiofile: finete, transparenta, scena aerisita, instrumente reale, naturale, toate ingredientele pentru a te lasa purtat de muzica intr-o alta lume si a intelege si trai emotia transmisa de interpreti. Prima piesa a fost Dave Brubeck – Take Five pe vinil, primul amplificator testat a fost SU-8080. Am sesizat ca partea phono a amplificatorului presteaza foarte bine. Sunetul este curat, se contureaza scena, incerc sa urmaresc pozitionarea instrumentelor si reusesc sa faca cest lucru. Simt o coerenta buna si sunetul curge, ma bucur si ma las purtat de muzica. Incerc sa urmaresc neajunsurile si ma gandesc ca poate sunetul nu este destul de transparent sau clar, insa nu, pot urmari cu usurinta ce se intampla in fata mea, tobele lovesc curat, pianul canta bine delimitat in spectrul sonor. Unde pot avea o obiectie este adancimea scenei, care nu este tocmai adanca asa cum mi-arplacea sa fie. Sesizez instrumentele puse in acelasi plan, iar acest lucru nu este chiar asa cum il stiu pe aceasta melodie. Pun piesa din nou, insa de aceasta data pe SU-V8. Se simte imediat o diferenta, parca am apasat pe acceleratie, muzica este mai live, sunetele sunt mai ample, joasele sunt mai adanci si mai bine controlate. Amplificatorul acesta chiar stie sa cante. Separatia intre canale este mai buna, pot sesiza cu usurinta imaginea stereo, ce instrumente sunt centrate si care se afla in stanga/dreapta. Un lucru il urmaresc cu interes, realismul sunetului afisat in fata mea. Imi doresc sa urmaresc comunicarea intre artisti prin instrumentele lor insa si de aceasta data observ aceeasi lipsa a adancimei. Scena este in fata mea, insa nu se intinde in spate, asa cum sunt obisnuit. Recunosc ca nu imi place sa fiu agresat de muzica, imi place sa o privesc ca un tablou, nu sa se urce pe mine. Dincolo de acest neajuns, ma bucur de ceea ce aud si simt. Am muzica in camera mea si asta e tot ce conteaza. Continui cu o piesa care imi place foarte mult si anume Anne Bison -Septembre in Montreal. Am ales aceasta piesa pentru rafinamentul si finetea muzicala. Am vrut sa vad daca aparatele acestea vintage pot avea asa ceva. Daca tot am ascultat pe SU-V8 am continuat cu el. Impresia este foarte placuta, delicatetea vocii si a pianului se simt in sunet. Textura intrumentelor este naturala, acestea aduc aminte de o sesiune live de sunet. Incerca sa nu ma obisnuiesc cu sunetul si il trec pe micutul SU-8080 la treaba. Da, ceva mai greu de ascultat dupa sesiunea cu fratele mai mare V8. Scena se micsoreaza, sunetul nu mai are aceeasi energie si viata, parca se aplatizeaza, trairile artistului nu se mai simt la fel de bine. Aduce insa o liniste in sunet, cumva nu te face sa inchizi muzica, ba din contra sa asculti in continuare. Un lucru este clar, muzicalitatea e cea care place si te face sa poti asculta pe termen lung. Sunt un ascultator de blues si aleg mai departe Daniel Castro - I'll Play The Blues For You, o piesa aparent linistita insa cu acorduri clare si puternice. Vreau sa vad cum stiu aceste amplificatoare sa loveasca, vreau sa vad daca percutia este cum trebuie si daca senzatia de presiune acustica este reala. Pot spune ca nu dezamageste niciunul dintre cele doua amplificatoare, insa clar SU-V8 reuseste sa ma surprinda. Probabil si datorita faptului ca poate consuma pana la 1000w din retea la nevoie. Acest amplificator este un exemplu de arta electronica in materie de amplificatoare integrate. Se simte bine rezerva de putere, iar muzica nu este constransa cu nimic in a se exprima liber si clar. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos. Concluzie A fost o sesiune interesanta de auditie cu acest doua amplificatoare in mica mea sufragerie. Pot spune ca am putut asculta muzica mai mult decat decent. Daca “micutul” SU-8080 mi-a parut putin cam sters pe alocuri si retinut in a exprima muzica asa cum imi place mie, fratele mai mare SU-V8 este un amplificator cu adevarat de luat in calcul chiar si pentru o auditie serioasa. Pentru cei care vor sa obtina maxim de la aceste aparate, recomand o verificare electronica la un specialist in domeniu. Cred ca se pot obtine lucruri interesante daca sunt folosite intr-un sistem potrivit. Unde pierd putin aceste aparate este la capitolul transparenta si adancimea de scenei. Ca o comparatie, sunetul modern se intinde mai mult in spate, iar sunetele sunt ceva mai precise, insa mare atentie, acest lucru poate duce la un sunet steril, sintetic, chiar daca aparent mai detaliat, sunet care pe termen lung oboseste. Din acest motiv recomand un sunet in primul rand muzical, dulce, usor de ascultat si asimilat, care nu oboseste in sesiuni lungi de auditie.
  6. 4 puncte
    Din seria de DAC-uri testate de AV Club, de această dată vă prezentăm un DAC ceva mai special: Musical Fidelity MX. De ce este special, vă spun imediat. Însă, înainte, o prezentare „estetică”: MX vine foarte frumos ambalat, iar DAC-ul în sine este superb realizat. Foarte solid, pare din fier beton, fiind construit din aluminiu de grad militar, iar această soliditate contrastează cu delicatețea butoanelor, comutatoarelor și inscripționărilor de pe carcasă. Este un aparat frumos, fără doar și poate. Nu are un afișaj digital, ci se bazează pe nu mai puțin de 15 leduri (care luminează foarte atrăgător în albastru) pentru a indica, de exemplu, input-ul, filtrele folosite sau formatul redat. Plus încă 2 leduri pentru power și lock. În spate avem toate intrările și ieșirile necesare, inclusiv ieșiri balansate. MX este future-proof. Totuși, un lucru nu mi-a prea plăcut: adaptorul de alimentare cu care vine MX. Înțeleg că cei de la Musical Fidelity s-au străduit să mențină prețul în jurul sumei de 1000 de euro, dar acel adaptor nu cred că are ce căuta lângă o astfel de bijuterie. Recomand schimbarea lui degrabă cu unul dintre adaptoarele aftermarket de calitate care au apărut deja de la diverși producători exact pentru MX. Ceva gen SBooster. Sau cum este cel din imaginea de mai jos. Sunt convins că ar fi un upgrade serios. Ca de obicei, nu vă voi plictisi cu toate detaliile tehnice cum fac o grămadă de alte review-uri, e suficient să intrați pe pagina de prezentare a celor de la Musical Fidelity pentru asta: https://www.musicalfidelity.com/uploads/catalogerfiles/mx-dac/5_MF_MX-DAC_Flier_v1-1_web.pdf Deci, ce îl face pe MX special? Ei bine, Musical Fidelity MX convertește toate semnalele primite în DSD. Chiar și în prezent, când DSD-ul a devenit un fel de „găina cu ouăle de aur” a audiofiliei, numărul DAC-urilor care știu converti PCM-ul primit în DSD și apoi direct în analog este destul de redus. MX se bazează pentru aceasta pe misteriosul cip dac PCM1795 de la Burr-Brown. Spun „misterios” deoarece posibilitățile acestui cip s-au dovedit ca depășind cu mult specificațiile furnizate inițial de Burr Brown. Destul de mulți producători au descoperit acest lucru și au folosit PCM1795 în diverse implementări, de la unele basic și relativ ieftine la unele exotice și scumpe, cu procesare în DSD. Unul dintre DAC-urile care folosesc acest cip și deja a intrat în legendă este celebrul DAC 8 DSD de la T+A. Cei de la Musical Fidelity au muncit ani buni de zile la acest MX și este una dintre cele mai importante realizări ale lor în domeniu. Să revenim la ce ne interesează: operarea în domeniul DSD. Aceasta se face în doi pași. În primul rând, toate semnalele primite, indiferent dacă vin prin USB sau coaxial/optic sunt eșantionate la 32 bit/192 khz. Acest semnal este convertit apoi în DSD și ulterior trimis direct în etajul analogic. Bineînțeles, în acest mod nu poate rezulta decât un sunet lipsit de orice urmă de „digitalitis”. Dacă fugi de diversele nuanțe de digital dar nu ai curajul sau poate timpul necesar pentru a trece la vinil sau bandă, soluția e doar una: DSD. Am testat MX-ul cu două trupe esențiale pentru mine: Pink Floyd și Queen, pe care, personal, le consider cele mai mari din istoria muzicii contemporane, aproape toate albumele lor beneficiind de producții sofisticate, de mare clasă. Sistemul folosit a fost același pe care l-am utilizat și cu DAC-ul Aune S6 (amplificator Scott 440A, boxe MB Quart seria QL, cabluri Kimber 4PR/XLO UltraPlus). Am început cu capodopera Animals. Deși în ultimul timp am tendința de a converti apriori în DSD absolut tot ceea ce ascult, cu MX nu a fost cazul, ținând cont că face el în timp real acest lucru pentru mine. Deci, Animals. Încă de când am auzit prima dată acest album, mi l-am imaginat ascultat pe lămpi, deoarece spre asta invită, asta sugerează producția lui, un sunet cald, diafan, cu o scenă intimă, de ascultat în fața șemineului, la un pahar de whisky, meditând la perisabilitatea politicului și la „porcii” („Pigs”) care alcătuiesc de obicei acest politic. Am căutat acest sunet cu MX și nu a fost greu să îl găsesc cu filtrul 2. Apropos, filtrele MX-ului lucrează în domeniu analogic pur, nu veți găsi aici IC-uri care să se ocupe de asta. Vorbim de DSD pur. Această abordare am întâlnit-o și în cazul admirabilelor DAC-uri de la iFi. Ascultând mai multe zile MX-ul, cred totuși că filtrul 1 este mai apropiat de realitate, însă filtrul 2 are un sound atât de fermecător și seducător încât mai mult ca sigur că cei mai mulți posesori vor folosi acest filtru. Am trecut la o altă capodoperă și anume Innuendo. Acesta este un album extrem de divers, alcătuit din piese care par mai degrabă ca făcând parte dintr-o compilație de capodopere decât piese aparținând aceluiași album. Fiecare piesă creează și induce propria stare. Ascultați de exemplu I’m Going Slightly Mad, cu atmosfera ei psihotică, psihedelică. O sursă bună trebuie neapărat să îți inducă acea stare și să rupă atmosfera progresivă, acaparatoare la rândul ei, generată de prima melodie a albumului, piesa titlu Innuendo. Dacă asculți acest album și ai senzația de album „legat” înseamnă că mai ai de lucru la sistemul tău. MX îți prezintă acest album mai degrabă ca pe un fel de Greatest Hits decât ca pe un album uniform. Și asta cu filtrul 2, cu care am insistat, deși creierul îmi spunea că filtrul 1 e mai apropiat de ceea ce s-a întâmplat în studio, însă efectiv nu am putut scăpa de seducția filtrului 2. E ca o vrajă. Nu pot spune că scena este neapărat adâncă. Un DAC testat de noi anterior, și anume iFi Micro DSD Black Label, prin comparație, are o scenă mai adâncă, însă MX nu lasă nici un moment senzația că ar avea o scenă „ieftină”, agățată exact între boxe. Scena e undeva în spatele boxelor și lasă senzația de scenă corectă. Un fel de „nici prea prea, nici foarte foarte”. Scena nici nu trece dincolo de spațiul boxelor, în laterale vorbind. Unii apreciază o scenă lăbărțată în stânga și în dreapta boxelor, cum aveau playerele în anii 90. Nu, mulțumesc. Eu vreau o scenă adâncă, situată în spațiul delimitat de boxe, pe care să o pot focaliza inclusiv cu ochii atunci când ascult. Nu vreau să îmi plimb privirea ca la un joc de tenis, dintr-o parte în alta. Deși, așa cum am spus anterior, MX convertește totul în DSD, diferența dintre fișierele DSD trimise spre MX și cele PCM este clar auzită. Asta chiar și în cazul în care am convertit inițial PCM-ul în DSD pe PC și apoi am comparat PCM-ul original cu DSD-ul obținut din acel PCM. Semn că, în mod evident, cu cât sarcina procesării este ușurată pentru MX, cu atât mai bun va fi sunetul obținut. O paranteză legat de asta: deși cipurile dac au avansat mult de-a lungul anilor, totuși puterea lor de procesare nu poate fi comparată cu cea a unui CPU de PC. Singurele care se apropie sunt FPGA-urile, gen Xilinx Spartan. Din acest motiv, dacă aș folosi MX-ul ca DAC, parcă aș transforma PCM-ul în DSD folosind PC-ul, chiar și în timp real cu ceva gen JRiver sau HQ Player și apoi aș trimite sunetul către MX. MX are circuite separate pentru PCM și DSD, deci semnalul ar intra direct pe circuitul de DSD și s-ar evita o conversie în timp real care în mod sigur îngreunează procesarea MX-ului. Am testat MX inclusiv conectat la câteva CD-Playere folosite ca transport. Atât prin coaxial, cât și prin PCM. Pentru coaxial am folosit un Cordial Peak cu conectori Neutrik, iar pentru optic un Hama Performance. Acum, probabil unii știu părerea mea în acest caz: folosind PCM 16/44 (adică CD) cu un CD Player ca transport, sunetul mi s-a părut mai bun decât cu același PCM16/44 folosind PC-ul ca transport. Asta atât prin coaxial, cât și prin optic. Folosind CD Playerul ca transport, sunetul pare mai ușor de asimilat, mai firesc, atenția se îndreaptă mult mai rapid către muzica în sine, decât în cazul PC-ului. Însă, subliniez, doar cu PCM 16/44. Cu hi-resolution/DSD, datele problemei se schimbă, iar rezoluția acestor formate plus masterul lor, de obicei foarte bun, nu pot fi egalate de multe ori de vechiul 16/44. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos. În altă ordine de idei, rezoluția acestui DAC este extraordinară în acest preț, sunetul are o bogăție, o scenă pe care eu personal le-am mai auzit doar în liga superioară a DAC-urilor. Da, DSD-ul este magic, modul în care acest format este procesat, faptul că PCM-ul este dezbărat de toate „digitalitățile” lui și transformat în DSD este nota aparte a acestui DAC, ceea ce îl diferențiază de majoritatea celorlalte DAC-uri. Pe undeva, deși 1000 de euro nu sunt la îndemâna oricui, îl consider chiar ieftin prin ceea ce oferă. În mod sigur nu e un DAC de care să te plictisești. Te poate ține sub vraja lui mult timp.
  7. 4 puncte
    Noul album al saxofonistului Mihai Iordache, Suita Titan, va fi lansat curând. Un prilej bun pentru a discuta cu Mihai despre omul din spatele saxofonului și despre acest proiect. Cine este Mihai Iordache? Foarte pe scurt, într-o ordine aleatorie: saxofonist, soț, tată, compozitor, audiofil amator, patron de casă de discuri, individ preocupat de ecologie. De ce jazz? De ce nu muzică cultă sau rock? În mare parte, din întâmplare. Am descoperit jazz-ul prin liceu, în timp ce făceam pe rockerul - am ajuns la jazz prin Mahavishnu Orchestra și Weather Report, am fost curios să aud ce altceva mai este. Am ajuns la saxofon când l-am descoperit pe Charlie Parker, pe o casetă primită de la fata pe care o plăceam atunci (printr-a 11-a). Dar îmi plac și muzica rock, și muzica clasică, și multe alte muzici, în special cea africană, braziliană și cubaneză. Cum este sa cânti jazz in România? Cred că e la fel ca peste tot. Există un public pasionat și avizat, dar există și oameni care vin din curiozitate și continuă să vină dacă le place ce au auzit. Ce inseamnă muzica de jazz pentru tine? Sigur, muzica e foarte importantă pentru mine, dar nu mai importantă decât familia, prietenii sau natura. Cumpără românii jazz autohton? Da, cei care cumpără în general muzică. Ar cumpăra mai mult, poate, dacă cele câteva case de discuri care scot albume de jazz ar avea posibilitatea financiară de a investi mai mult în reclamă. Cine este muzicianul tău favorit? Poți sa numesti mai mulți. Sunt mult prea mulți ca să-i pot scrie aici, dar încerc să-i spun pe primii care-mi vin în minte: Wayne Shorter, Henry Threadgill, Ornette Coleman, Lee Konitz, Charlie Parker. Ce muzică ascultă Mihai Iordache? Tot ce prind. Îmi cumpăr sau ascult ceea ce decid muzicienii să dea pe gratis. Nu folosesc Spotify, Apple Music etc. Mi se pare că prezența ubicuă a muzicii o devalorizează pentru public. De aceea, nici propriile mele albume nu sunt pe aceste platforme. Știu ca ai făcut o campanie de finanțare pentru lansarea ultimului album. Să inteleg că in România casele de discuri nu sunt interesate de jazz? Aș vrea ca, de acum încolo, să scot toate albumele de la label-ul meu prin crowdfunding. E o metodă minunată de a ajunge direct la cei interesați și de a putea susține producția și recompensa muzicienii și inginerul de sunet în cazul unei firme mici, cum este a mea. Am înteles ca ai fondat o casa de discuri. Cum se numeste? Ce iți propui să realizezi cu acest proiect? Casa mea de discuri, Fiver House Records, s-a născut la inițiativa trupei de rock Kumm, al cărei membru sunt, de a scoate un album în regie proprie, în 2009. Iar eu aveam deja o firmă... De atunci am continuat, cu un album al meu, apoi cu unul al grupului de jazz Sebastian Spanache Trio din Timișoara, și pe urmă și alți prieteni muzicieni au dorit să scoată albume la noi. Majoritatea tot în regie proprie, fiindcă nu câștigasem la LOTO între timp, și, desigur, păstrând întregul control asupra drepturilor de autor. Este, practic, un label cooperativ, dar colaborăm doar cu artiști care ne plac și am fost nevoiți de multe ori să refuzăm proiecte. A fost o onoare pentru noi să colaborăm cu muzicieni de jazz ca Mircea Tiberian și Toma Dimitriu (un album foarte special, la două piane), Luiza Zan, Ruxandra Zamfir, Ana-Cristina Leonte, saxofonistul Paolo Profeti, Suzana Lașcu sau excelenta Bucharest Jazz Orchestra, condusă de Sebastian Burneci. Am avut însă și un album de muzică clasică - Bach Vibes, al vibrafonistului Alexandru Anastasiu, unul de electroclash oriental cu Karpov not Kasparov și unul de grunge, al trupei Space Needle. Pe lângă acestea, mai sunt desigur discurile mele (dintre care două și pe LP) și cele mai recente albume Kumm. Cand casa ta de discuri lanseaza un album, pe lânga muzica sunteți interesați si de alte aspecte? De exemplu, prezentarea vizuala. Ne interesează foarte mult aspectul vizual al albumelor pe care le edităm, iar grafica celor mai reușite dintre ele, din acest punct de vedere, a fost realizată de Medicine Madison, care a creat și website-ul meu și filmul de promovare al Suitei Titan. Ultimul tău album se numeste Suita Titan. Cum a apărut acest nume? Mi-am dorit mult timp să scriu ceva despre cartierul meu, și aveam câteva schițe pe un caiet. În 2016, când pianistul Lucian Ban și echipa ARCUB m-au invitat să cânt în cadrul programului lor Artist in Residence, dedicat jazz-ului (insistând să fie vorba de o compoziție nouă, într-o formulă mai extinsă față de cvartetul meu de atunci cu Dan Mitrofan la chitară, Adi Stoenescu la orgă și Tavi Scurtu la baterie, și oferind un gaj decent) am profitat de ocazie și am înregistrat concertul respectiv în condiții bune, pe 17 ianuarie 2017. Care este povestea acestui ultim album? Este despre copilăria mea în Titan, în faza ei paradisiacă, dinainte de a-mi da seama în ce țară și în ce regim trăiam. De ce ar trebui melomanii / pasionatii de jazz să cumpere albumele lui Mihai Iordache? Pentru că sunt absolut fabuloase. Lăsând gluma la o parte: nu știu. De exemplu, pentru ca să pot să mă ocup în continuare de muzică, să cânt, să scot alte albume. Depindem, cu toții, de publicul nostru: existăm atâta timp cât lumea crede că suntem necesari. De unde putem cumpăra albumul tau Suita Titan? După lansarea de pe 14 februarie, de la Control, albumul va fi disponibil în librăriile Cărturești. Iar pentru cei din străinătate sau cei interesați doar de varianta digitală (mp3, FLAC, Ogg Vorbis, wav), pe Bandcamp https://iordache.bandcamp.com (acolo au și streaming gratuit și nelimitat, după ce cumpără albumul) Urmeaza să lansezi ultimul album cu un concert. Unde se va desfașura evenimentul și in ce zi? 14 februarie, Club Control, ora 8:30 PM. La final îți propun un exercițiu de imaginație. Mihai Iordache în prezent, la vârsta de 18 ani, dar cu mintea și experiența de acum. Te-ai apuca din nou de jazz? Sigur că da! Sunt însă multe alte lucruri pe care le-aș face altfel. Îți multumesc în numele cititorilor AV Club. Mulțumesc si eu.
  8. 3 puncte
    O vreme superbă în București pentru făcut poze. Din păcate am reușit performanța deosebită de a-mi fisura o coastă ieri noapte, ieșind să curăț mașina. It sucks.... 😞 Aș fi ieșit să fac niște poze ca lumea....
  9. 3 puncte
  10. 3 puncte
    Am citit cu interes postarile de mai sus si as vrea sa fac cateva remarci. Vad ca lumea se sperie de pret. Intamplarea face ca si eu sa ma joc cu diy-ul si stiu din proprie experienta ce inseamna sa construiesti ceva, ce costuri sunt, cata bataie de cap este (in special cu procuratul mateialelor si a pieselor). In Romania este o concepite tampita confor careia daca e DIY tre sa fie ieftin. Nu zic, uneori chiar e mai ieftin. Dar eu le spun celor care cred asta ca DIY inseamna si CUSTOM MADE, adica facut la comanda, la specificatiile, forma si dimensiunile dorite, finisaje custom, cu piese alese dupa gustul clientului. Toate acestea sunt servicii care nu prea sunt oferite de producatori. Nu mai spun ca una e sa faci un produs unicat si alta e sa faci productie de serie - ma refer aici la costuri. Prin urmare: "If you wana play, you got to pay". Un alt aspect care il remarc e faptul ca indata ce apare un om cu initiativa, care incearca sa faca ceva, repede se gasesc "unii" care sa critice chiar daca e cazul sau nu. In loc sa incurajam, hai sa ne suim cu picioarele pe capul lui ca oricum exista "branduri consacrate" care nu pot fi egalate. Mai bine le dam banii alora ca au reputatie mai buna, pretul la revanzare e mai bun la branduri consacrate, etc. Eu le spun acestor carcotasi asa: DA, reputatia e un lucru important care se construieste greu, in timp. De ce sa nu dam o sansa cat de mica si celor care incearca ceva, si nu neaparat prin achizitii ci prin suport macar moral. E foarte naspa sa lucrezi luni de zile la un proiect, dupa ce in prealabil ai dobandit cunostinte si experienta in ani de zile ca apoi sa vina unul pe forum si sa zica....cam naspa daca pretul e 5.000 sau mai stiu eu ce comentariu rautacios. Mai e o chestiune legata de pret, munca si-o evalueaza fiecare cum crede de cuviinta. NU e nimeni obligat sa cumpere ceva daca nu ii convine pretul. Cum am spus mai sus, reputatia se castiga greu, si in timp, daca e serios, si un DIY-er roman poate sa fie apreciat si respectat de comunitatea hi-fi, audiofila, etc. chiar daca sunt unii rautaciosi. Am mai vazut comentarii de genul.......pai daca nu suna de sa distruga un brand consacrat....naspa. Intrebare: cine spune daca un amplificator suna mai bine decat altul, sau ca sa citez il distruge pe altu? CINE? Un guru care e mare expert in auditii? Unul care lucreaza la mai stiu eu ce revista sau forum? Eu va spun asa: singura modalitate de evaluare obiectiva a unui echipament hi-fi, audiofil, etc. este masuratoarea cu echipament de masura. Urechea umana, indiferent a cui este ea e SUBIECTIVA. Nu mai spun de conditiile de auditie care sunt diferite si subiective in fiecare caz in parte. Cel mai bun exemplu in acest caz e simpla mutare a sistemului dintr-o camera in alta sau simpla mutare a boxelor cu 10cm mai incoace sau mai incolo in aceasi camera. Nu exista ca 2 aparate sa masoare identic si sa sune diferit. NU EXISTA. Oricine spune altceva are o agenda.... Sper ca nu am suparat pe nimeni, nu am mai postat de multa vreme pe forumuri, tot ce am scris mai sus sunt pareri personale, poate chiar subiective.
  11. 3 puncte
    L-am cumparat astazi de la Carturesti. Contine 3 CD-uri plus un bluray audio cu concertele 1-5 pentru pian de Beethoven. Vladimir Ashkenazy - pian, Chicago Symphony Orchestra cu Georg Solti la pupitru. Super interpretare, super inregistrare. Ascultand Imperialul te simti, pur si simplu, strivit de acordurile "gingase" ale pianului.
  12. 2 puncte
    Introducere Daca ați cumparat un televizor cu tehnologie UHD recent , mai precis după anul 2016, ați putut citi in pliantul sau că acesta este compatibil cu tehnologia HDR. Intuiesc că nu ati dat prea mare importanta acestei tehnologii. Este o situatie normală, televizorul este nou, cu siguranța are tot ce-i trebuie. Totuși, aceasta tehnologie nu trebuie neglijată, pentru că ofera televizorului posibilitatea de a atinge valori ale contrastului si luminozitații apropiate de realitate. În articolul de astăzi, încerc să explic pe scurt ce înseamna aceasta tehnologie. În prezent, standardele TV se bazează pe parametrii sistemului Standard Dynamic Range (interval dinamic standard), care au fost stabiliţi în urmă cu peste treizeci de ani. Începând cu anul 2016, graţie noilor standarde din domeniu, televizoarele cu capacitate HDR vor putea afişa un interval extins atât pentru culori, cât şi pentru contrast, oferind ceea ce este cunoscut sub numele de High Dynamic Range (HDR - interval dinamic ridicat). Dacă aveți acasa un televizor compatibil HDR, înseamna ca acesta vă poate oferi un raport intre contrast şi spaţiul cromatic mult apropiat de realitate. Imaginea perceputa de creier va fi naturală şi realistă, mai apropiată de modul în care ochii dumneavoastra văd cu adevărat lumea reală. Formatele HDR, cum ar fi Dolby Vision, apropie gama dinamică a infrastructurii de difuzare video de cea a ochiului uman. Imagini: Dolby Laboratories HDR Tehnologia video HDR este relativ noua. Dolby Laboratories sunt cei care au lucrat la dezvoltarea acestei tehnologii, dar si cei care au lansat pentru prima dată tehnologia HDR în cinematografe cu Dolby Cinema. Ulterior au implementat aceasta tehnologie și in Ultra HD Blu-ray și in serviciile de streaming prin Dolby Vision. Cel mai obișnuit format HDR este HDR10. Mai exista si câteva formate HDR suplimentare cum ar fi Hybrid Log Gamma (HLG), Advanced HDR Technicolor și HDR10 +, dar toate acestea sunt fie în dezvoltarea timpurie, fie au un conținut limitat disponibil. Lumina Printre avantajele tehnologiei HDR se numără și capacitatea de a oferi o cantitate de lumina mult mai strălucitoare, realista si un volum de culoare complex (saturație cât și luminozitate), plus o crestere a fidelitatii imaginilor. Intervalul dinamic standard (SDR) oferit de formatul de înaltă definiție - cel pe care suntem obișnuiți să-l vizionăm – atinge un nivel maxim de luminozitate video de maxim 300 nits. HDR poate ajunge până la 1000 nits. Asta nu inseamna ca ne vom uita la televizor cu ochelari de soare. Mare parte din imagine va ramane la fel, insa cu ajutorul HDR apare posibilitatea cresterii dinamice a varfurilor luminoase dintr-o imagine. (ex: lumini stradale, reflectia soarelui, combinatia dintre negrul profund si zonele luminoase) Culori Culorile sunt o componentă cheie a HDR. Formatul Ultra HDTV utilizează o gamă de culori numită BT.2020, care este mult mai largă comparativ cu Rec. 709, standardul de culoare pentru HDTV. Daca adaugam si luminozitatea furnizată de HDR, apare și o extindere a volumului de culoare. O altă componentă HDR este adâncimea mai mare a semnalului video. Conținutul video HD / SDR a fost limitat la rezoluția de 8 biți, iar imaginea video de la negru la alb (100 nits) a fost împărțită în 256 de niveluri. Dar formatul HDR10 folosește rezoluția de 10 biți, ceea ce mărește intervalul la 1024 de niveluri. Utilizarea codării pe 10 biți permite redarea mai precisă a tonurilor aproape negre. HDR vs. SDR volum de culoare. Imagini: Dolby Laboratories Variante ale tehnologiei HDR Am rezumat ce este HDR, haideti să discutăm despre diferitele formate ale acestei tehnologii. HDR10 utilizează metadate statice pentru a comunica informații despre conținutul transmis. Acestea includ specificațiile monitorului utilizat inițial la prelucrarea informației video, nivelul de negru, nivelul de luminozitate maximă și gama de culori, precum și conținutul în sine (cea mai mare valoare pentru orice sub pixel roșu, verde sau albastru, împreună cu nivelul mediu al pixelilor). Toate aceste date furnizează o imagine martor cu informatii aflate la extreme. Peste aceasta imagine martor Dolby Vision furnizează metadate pe cadre. Acest lucru ajută foarte mult televizoarele, deoarece sunt disponibile informații pentru fiecare cadru video pentru a ghida procesarea dinamică a contrastului afișajului. HLG utilizează o variație de gama similară cu cea a sistemelor de redare video tradiționale. Asa se obtine o flexibilitate mai mare pentru adaptarea continutului difuzat de televiziuni, fie ca vorbim de evenimente sportive transmise in Ultra HD, fie ca vorbim de continut obisnuit. HDR10 + este un format introdus de Samsung, similar cu Dolby Vision, oferă metadate cadru-cu-cadru și ar trebui să ofere beneficii pentru televizoarele companiei care utilizează procesarea dinamică, pentru a crește performanța contrastului. Până în prezent, HDR10 + este implementat pe cateva titluri Blu-ray și este folosit de Amazon pentru conținutul său de streaming. Conexiunea HDMI Pentru imagine video Ultra HD cu metadate statice HDR10 aveți nevoie de aparate capabile sa ofere o redare a imaginilor video cu conexiuni HDMI 2.0a. Mare grijă la cumpararea cablului HDMI, deoarece nu toate oferă lățimea de bandă necesară (18Gbps), pentru a transmite semnale complete 4K / 60p. Alegeți cabluri certificate, pentru a vă asigura o lățime de bandă suficientă. Te-ar mai putea interesa si articolul urmator. Apasa pe imaginea de jos. Concluzie Netflix, Blu-ray Ultra HD, Amazon Video, iTunes, Vudu, YouTube, Digi4K și multe altele suportă acum tehnologia HDR, iar gama de hardware și conținut compatibil va continua să crească. De asemenea, în magazine găsiți o mulțime de televizoare cu preturi rezonabile compatibile HDR . Dacă nu ați experimentat încă tehnologia HDR, vă recomand să faceți acest lucru pentru ca viitorul este acum.
  13. 2 puncte
    Foarte complicat ptr un casetofon cu două capete, fie ele şi din ferită.
  14. 2 puncte
    Cand a aparut acest nou format, am citit cam tot ce aparuse pe net. Concluzia mea atunci, cand nu existau masuratori, a fost ca MQA foloseste un algoritm DSP bazat pe psihoacustica. Cand au aparut masuratorile, dovada irefutabila ca este un format lossy, mi-am amintit imediat de modul in care functioneaza codarea mp3. Si in acest caz este vorba de psihoacustica. Sunt convins ca unii dintre voi o sa spuneti, ce tot bate campii asta aici cu psihoacustica, pai ce nu stim noi ce auzim. In anii acestea de cand alerg dupa sunetul perfect am inteles ca fenomenul audio se bazeaza in primul rand pe acest fapt. Totul incepe cu studioul de inregistrare si se termina la noi acasa unde perceptia sunetului este dependenta de o multime de factori externi. MQA este un format gandit sa pacaleasca creierul. Pentru mine este similar cu sunetul televizorului meu. Acesta are doua difuzoare incorporate in interior, insa datorita DSP ului sau avansat sunetul se simte 3D, pare ca se invarteste in jurul meu, etc.
  15. 2 puncte
    Nu știu dacă numai nas-ul este critic (considerând că vorbim de modele actuale de la producători consacrați), ba chiar dimpotrivă a. Hdd-ul mie mi se pare mai critic. Dinică pregătește-te să dai mai mult pe harduri decât pe NAS. La câtă muzica știu că ai tu, iți trebuie minm 2x6Tb WD Red ( pentru că vei dori sa faci mirroring in RAID deoarece întrebarea nu este "daca vor crapă hardurile" ci "când crapă primul") Nu te zgarci sa iei altceva decât RED-uri, asta daca nu vrei să cumperi harduri o data la doi ani... Din experientele pe care le-am avut, as merge pe Synology, softul e mai bine făcut și mai anti-prost (m-a salvat de câteva ori) păstrând totuși posibilitatea de a modifica manual diverse setări și nelimitat in vreun fel. QNAP este cel puțin la fel de bun dpdv hardware și facilități însa eu mi-am prins urechile încercând să configurez unul pentru un coleg de forum. Colegul a și renunțat în a-și mai lua NAs parandu-i-se mult prea complicat. Eu personal folosesc Synology din 2011 pentru filme, muzică, torente și pe el rulează și un server LMS. Initial am avut DS212j apoi am făcut upgrade la DS214 și hdd WD RED in RAID mirroring după ce mă saturasem de schimbat aproape în fiecare an cate un hdd. Din 2014, nu am mai schimbat nici un disc deși torentele sunt pornite non stop. Ca idee, daca copiez de pe nas pe laptop cu ssd, am viteze de transfer de 90MB/s, invers scade pe la 70. După orice standard, astea sunt viteze excelente chiar și în mediu enterprise. (E drept că rețeaua din casa e făcută pe cat7e și routerele și switchurile au fost alese pe sprânceană) Înafara de QNAP și Synology, nu exista nimic pt SOHO și nu recomand altceva. Amplasarea NAS-ului se face langa router. Cat mai departe de sistemul audio, la mine este în alta camera. Bongiorno, intre NAS și sistemul audio ai minim câțiva metri de cablu de rețea+ 2 patch cord + un router + un switch. Chiar crezi că mai contează acel ventilator? Atât routerul cât și switch-ul pot fi privite ca izolatoare.
  16. 1 punct
    Tudor, ca de obicei esti un rege printre muritorii de rand. S-a umplut piata de DAC uri cat o cutie de chibrit care masoara lejer spre -130 dB. MQA are sanse sa sune mai bine in unele situatii pentru ca foloseste un algoritm psihoacustic. Asa a fost si la mp3, doar ca acolo gradul de compresie exagerat afecta calitatea finala. Sa fim corecti, problemele mp3 erau evidente exclusiv pe sistemele audio care depaseau HiFi ul de supermarket.
  17. 1 punct
    Pai cumva emuleaza aceste doua caracteristici, pe un sistem mediocru vei spune ca e chiar mai bun ca si format. Dpmdv, un sistem bun e capabil de a reda dinamica si microdinamica cat mai aproape de realitate, mqa insa indulceste sunetul, parca il intanzi pe paine ca sa fiu mai plastic. Dar nu e deloc ceea ce trebuie!
  18. 1 punct
    Mare lucru să ai un prieten...😄 . Totodată din declarațiile tale se poate deduce cu ușurință că ești un prieten cel puțin la fel de bun și pentru Dl. M...😂.
  19. 1 punct
    inainte de sarbatori am cumparat acest album , era sa ramana bradul neimpodobit si sarmalele nemancate :) , nu ma puteam desprinde din auditia lui , percutionistul (Rob Turner) nu pot spune ca tine ritmul ci pur si simplu canta .Jazz foarte mult 'intinerit' de baietii astia extraordinari.
  20. 1 punct
    Ok. Asa am sa fac. Dar...am sa te stresez si ce DAC ar trebuii sa iau. Inca o data, multam fain pt solutie. Simpla,eleganta , si ieftina 🙂
  21. 1 punct
    Eu folosesc un bluray player Yamaha BD-A1060 https://europe.yamaha.com/en/products/audio_visual/blu-ray_players/bd-a1060/index.html#product-tabs Sint foarte multumit, din pacate nu reda 4K nativ, doar face upscaling la 4K. Pe partea audio este excelent, imaginea de asemenea este foarte buna, sigur ca daca pun un DVD vechi nu se vede chiar grozav pe televizorul meu 4K de 55" dar asta e. Mi se pare ideal pentru concerte dar si ca player audio de retea. Pentru filme din retea folosesc playerul televizorului sau KODI ori VLC instalate tot pe televizor, VLC se descurca un pic mai bine dar controlul e mai anevoios. Diferente de imagine intre Netflix si player ? Aproape imposibil de raspuns ar trebui sa testeze un posesor de bluray care reda 4K HDR nativ si sa aibe si macar doua trei discuri originale cu filme care pot fi gasite pe Netflix. Oricum si intre filmele lor am remarcat diferente de calitate, unele se vad mai bine, la altele nu as face diferente 1080 - 4K
  22. 1 punct
    Povestea cu retentia nu prea mai este valabila. Unul din cei mai cunoscuti specialisti in televizoare de pe AVForums, are un LG B7 de un an si nu a avut probleme cu retentia. Peak brightness-ul este limitat, adevarat, dar contrastul este mai important, iar pentru asta ai nevoie de un negru bine redat. Eu am redus brightness-ul si contrastul la C8. Accentul in exces in zona asta transforma imaginea intr-o copie hiper-realista. In opinia mea realitatea nu poate fi imbunatatita, este cea de fiecare zi, asa cum o percem, fara culori, lumina si contrast adaugat.
  23. 1 punct
    O trupă care a îmbătrânit frumos: Europe. Noul lor album, Walk the Earth, (ascultat în format flac 24/96) e o plăcere. Fără a rămâne cantonați în glam/hair metalul care i-a consacrat, cei din Europe și-au dat seama că au o vârstă și trebuie să evite ridicolul. Albumul e o combinație de blues/classic rock foarte matur, cu multe accente de rock progresiv clasic, cu multe influențe din anii 70, chiar și 60. De multe ori senzația e că asculți un album apărut la începutul anilor 70, odată cu explozia Deep Purple, și doar structurile muzicale si producția, totuși modernizate, îl fac să sune actual. Rockul (prog rockul) anilor 70 pare să fie din ce în ce mai experimentat de multe trupe. Repet, Europe e o trupă care știe să evite ridicolul. Și când spun „ridicol” mă gândesc la Def Leppard, i-am văzut și zilele trecute dând concerte cu Taylor Swift...sunt îngrozitor de penibili, vor să arate că încă sunt tineri și virili...nu-mi dau seama cum se pot prosti în halul ăsta, toți cu operații estetice, chiar dezgustător, pur și simplu nu par capabili să iasă din formula cu care au dat lovitura. O trupă pe care am iubit-o atâta, acum mă simt eu ridicol să văd penibilul lor. Pe scurt, recomand Walk The Earth, dacă aveți chef de ceva mai ușor, mai aerisit, dar de foarte bună calitate. Clasic.
  24. 1 punct
    Three Billboards Outside Ebbing, Missouri. Din pacate doar unul singur, ce e drept nu prea am vazut multe filme in ultima perioada, poate ca or mai fi si altele.
  25. 1 punct
Acest tabel lideri este setat pe București/GMT+02:00
×